Organe de masini si mecanisme, vol.2

90
Organe de maşini şi mecanisme
a) după direcţia de preluare a forţelor
- fusuri radiale (fig.7.7a);
- fusuri axiale (fig.7.7e);
- fusuri radial-axiale (fig.7.7b, c);
b) după forma constructivă:
- fusuri cilindrice (fig.7.7a, d, e);
- fusuri conice (fig.7.7b);
- fusuri sferice (fig.7.7c);
- fusuri inelare (fig.7.7f);
c) după poziţia lor pe arbore:
- fusuri de capăt (fig.7.7a, b, c, e);
- fusuri intermediare (fig.7.7d).
Fusurile, în general făcând corp comun cu arborii, sunt confecţionate
din acelaşi material cu aceştia. Datorită specificului funcţional şi a
solicitărilor caracteristice, fusurile se calculează la rezistentă, la presiune de
contact şi la încălzire.
7.4.2 Fusuri radiale de capăt (fig.7.7a)
a) Calculul de rezistenţă:
Se consideră forţa care încarcă fusul,
Astfel în secţiunea A-A fusul este solicitat la încovoiere:
M i Fr
⋅ ( λ / 2)
σ i = = ≤ σ
3 ai
Wz
π ⋅ d
32
F r
, concentrată la mijlocul lui.
(7.21)
b) Calculul la presiune de contact.
Deoarece distribuţia presiunii între fus şi cuzinet este cosinusoidală:
4 Fr pmax = ⋅ ≤ p a . (7.22)
π d ⋅ λ
Dacă se consideră că fusul este solicitat la limită, atât la încovoiere
cât şi la presiune de contact, şi eliminând din relaţiile (7.21) şi (7.22)
rezultă:
k
σ
F r
ai
= λ ≤
(7.23)
d 4 pa