Organe de masini si mecanisme, vol.2

Osii şi arbori drepţi 91
unde k este constanta fusului. Se recomandă k = (0,3……1,8). Cunoscând
valoarea lui k, din relaţia 7.21 se poate calcula diametrul fusului, d.
d
F r ⋅ k
≥ 16 (7.24)
π ⋅σ
ai
c)Verificarea la încălzire.
Frecarea dintre fus şi cuzinet în timpul funcţionării, duce la
încălzirea şi uzura lor. Verificarea la încălzire se face în ipoteza că întreaga
putere pierdută prin frecare se transformă în căldură. Această putere
raportată la unitatea de suprafaţă proiectată a fusului, este:
µ ⋅ Fr
v
Pfsp
= = µ ⋅ pm
⋅ v
d.λ
(7.25)
unde:
unde
⋅ d
v = π m
, iar presiunea medie:
60
Fr
pm = .
dλ
Încălzirea fusului depinde deci de produsul ( p m ⋅v)
.
Verificarea la încălzire constă în a verifica inegalitatea:
( p ⋅ v)
≤ ( p ⋅ v)
(7.26)
( p ⋅v)
m
a
m
este dat în funcţie de felul maşinii.
m
a
7.4.3 Fusuri axiale (pivoţi)
a) Calculul la presiune de contact:
În ipoteza că presiunea se repartizează uniform între fus şi cuzinet
(fig.7.7c), ea are expresia:
4Fa
p = ≤ p
2 2
(7.27)
π ⋅ d − d
( )
a
i
În realitate însă, aceasta este valabil în primele ore de funcţionare,
după care uzura suprafeţei de contact este aproximativ constantă (uzura este
proporţională cu produsul p ⋅ ρ ).
În această ipoteză
p ⋅ ρ =
ct
Se consideră un element de supraf;.aţă, dA, situat la distanţa ρ şi de
grosime d ρ (fig.7.8).