Organe de masini si mecanisme, vol.2

Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 145
în care b reprezintă grosimea discului iar ρ este densitatea materialului.
Pentru dimensionare se alege diametrul discului D şi se calculează
grosimea volantului cu relaţia :
16 ⋅ Jv b = (10.23)
4
π ⋅ D ⋅ ρ
Diametrul exterior al volantului trebuie astfel ales încât viteza sa
periferică (v p ) să nu depăşească viteza maximă (v max ) limitată de condiţia de
rezistenţă ( v = 30 m/s pentru volanţi din fontă; v = 50m/s pentru
max
volanţi din oţel ).
Întrucât :
v p
D π ⋅ n
= R ⋅ω
= ⋅ ≤ v
2 30
Rezultă :
60 ⋅ vmax
D ≤
(10.24)
π ⋅ n
b) În cazul volantului în formă de roată cu obadă masivă şi spiţe
(fig.10.9) se consideră că întraga sa masă este concentrată pe cercul de
diametru mediu
D m
al coroanei volantului.
Masa volantului se determină cu
formula :
m = π ⋅ Dm ⋅ h ⋅ b ⋅ ρ
în care h este grosimea obezii, iar b
reprezintă lăţimea obezii.
m ⋅ Dm
π ⋅ h ⋅b
⋅ ρ ⋅
J v = =
4 4
de unde :
D
=
2
4J
3
D m
v
3
m
(10.25)
π ⋅ h ⋅ b ⋅ ρ
10.2.2 Variaţiile neperiodice ale vitezei unghiulare
Aşa cum s-a arătat, volantul are menirea de a restrânge între limitele
admisibile amplitudinea ∆ ω a oscilaţiilor periodice ale vitezei unghiulare
din faza de regim.
max
max
Fig.10.9