Modul de formare-Managementul resurselor financiare - uefiscdi

Statul încurajează indivizii să îşi continue studiile în învăţământul superior, printr-o investiţie
mai mare în educaţia acestora. În urma investiţiei educaţionale, venitul mediu obţinut după
absolvire ar urma să creaşcă.
Deoarece există posibilitatea finanţării private a învăţământului, sistemul de finanţare public
trebuie să ofere cel puţin aceeaşi utilitate ca şi alternativa privată. Un individ va alege sistemul
public de finanţare al învăţământului superior doar dacă sistemul de finanţare oferă cel puţin
utilitatea obţinută prin învăţământul finanţat privat.
Astfel, sistemul optim de finanţare al învăţământului este caracterizat de preluarea în întregime
de către stat a tuturor riscurilor educaţionale şi de condiţia ca venitul marginal estimat al
investiţiei educaţionale, să fie egal cu costul marginal al acesteia.
Asigurarea publică a riscului poate afecta reuşita indivizilor. În primul rând, poate submina
încurajările indivizilor de a evita eşecul educaţional. În al doilea rând, poate stimula indivizii să
nu-şi dezvăluie succesul pentru a-şi reduce răspunderea asupra taxelor după absolvire. Primul
aspect – riscul moral anterior – poate surveni dacă guvernul nu observă efortul individual pentru
succes. Al doilea aspect – riscul moral posterior – poate să apară dacă statul nu observă reuşita
în mod direct şi trebuie să o deducă din venitul indivizilor.
Luarea în calcul a riscului moral anterior duce la riscul de anticipare al indivizilor în sistemul
educaţional public. Dacă sistemul public ar prelua întregul risc educaţional, indivizii nu ar avea
nici un interes să aleagă cel mai ridicat nivel de efort. Acest rezultat implică faptul că indivizii
de toate tipurile educaţionale ar suporta o parte din eşecul riscului educaţional. Totuşi nivelul
optim al învăţământului public nu este afectat de riscul moral anterior. El este încă determinat
de o egalitate între veniturile marginale şi costurile investiţiilor educaţionale, făcând ca sistemul
de finanţare public să fie superior celui de finanţare din surse private.
Luând în considerare riscul moral posterior, se presupune că venitul total al indivizilor nu
depinde numai de succesul educaţional ci şi de efortul de muncă depus. Dacă statul poate doar
deduce succesul educaţional din venitul total preconizat, asigurarea sub forma redistribuţiei între
succes şi eşec este constrânsă de faptul că indivizii încununaţi de succes se pot pretinde lipsiţi de
succes alegând un nivel mai mic al efortului de muncă. În acest caz, problema statului este de a
stabili un nivel optim al impozitului pe venit.
Luând în considerare cele prezentate anterior, scăderea aversiunii faţă de un risc absolut,
implică faptul că finanţarea publică a învăţământului este mai importantă. Pe de altă parte, din
punctul de vedere al argumentelor standard, politicile educaţionale ar trebui să faciliteze şi
accesul indivizilor cu o situaţie materială precară în învăţământul superior, acest rezultat
câştigând în semnificaţie. Aceasta implică faptul că mărimea investiţiilor educaţionale ale
persoanelor nevoiaşe diferă evident de nivelul social optim. În acest fel, rezultatul furnizează o
legătură între distribuirea resurselor iniţiale şi câştigul net al finanţării publice a învăţământului.
Aceste aspecte conduc la concluzia că statul are un rol economic important în ceea ce priveşte
finanţarea învăţământului. Meritele sociale ale sistemului educaţional public sunt legate şi de
inexistenţa unor posibilităţi ca studenţii să se asigure împotriva riscului educaţional. Prin
urmare, un sistem public de finanţare al învăţământului ar trebui să cuprindă elemente de
asigurare împotriva riscului. Această asigurare poate fi realizată, de exemplu, prin taxele de
şcolarizare. Totuşi, nu poate fi recomandată o asumare completă de către sistemul public a
tuturor riscurilor educaţionale. Participarea indivizilor la riscul educaţional ar putea fi folosită
pentru a-i încuraja pe aceştia. Mai mult, participarea la risc a indivizilor, face ca aceştia să îşi
asume efortul pentru a absolvi cu succes şi să-şi exploateze eficient capitalul după absolvire.
10