Modul de formare-Managementul resurselor financiare - uefiscdi

2. Taxele de şcolarizare, ca principală sursă de finanţare, sunt suportate direct de
către beneficiari sau de către companiile şi firmele private interesate în recrutarea personalului
cu studii superioare. Nu este normal ca pregătirea forţei de muncă, fie şi de nivel superior, să fie
suportată din bugetul public. Angajatorul privat trebuie să participe la selectarea şi finanţarea
propriilor angajaţi încă din fază şcolarizării acestora. În România nu se întâmplă acest lucru
deoarece statul participă la finanţarea unui număr excesiv de locuri în învăţământul superior. Pe
de altă parte, sunt multe familii care plătesc studiile copiilor. Dacă finanţarea bugetară constituie
o problemă de strategie, cea de a două este o chestiune de mentalitate. Pentru a asigura o
corecţie între finanţarea bugetară şi taxele de studiu, există o a treia cale – creditele.
3. Creditele de studii se adresează celor care doresc să-şi desavârşească pregătirea
academică pe propriile speze. Cred că această formă de acoperire a cheltuielilor de şcolarizare
responsabilizează cel mai mult asupra calităţii activităţii didactice. Cu siguranţă, cei ce
angajează credite vor fi foarte atenţi şi riguroşi asupra calităţii activităţii didactice şi vor dori să
acumuleze cât mai multe cunoştinţe care să le asigure abilităţile necesare profesiei. Ei
conştientizează mai repede că numai găsirea unui loc de muncă şi obţinerea de venituri le
asigură condiţiile de rambursare a creditelor angajate. În ceea ce priveşte schema de creditare,
garantarea creditelor, nivelul dobânzilor, subvenţionarea acestora etc. sunt demersuri care pot fi
stabilite în funcţie de foarte mulţi factori. Nu este simplu dar ideia merită a fi luată în calcul.
Referitor la numărul de locuri propus de către fiecare universitate, pe domenii de studii, trebuie
să fie în concordanţă cu capacitatea de susţinere la parametri de calitate a activităţii did actice.
Nivelul finanţării unui student, fie şi echivalent, în baza căruia să se stabilească cuantumul taxei
va avea la bază de calcul costurile necesare pentru buna sa pregătire pe capitole şi elemente de
cheltuieli. Concret, universitatea poate stabili anual devizul finanţării studentului pe fiecare
domeniu şi ciclu de studii.
Bibliografie
1. Beerkens E., Kaiser F., Boezeeroy P. (2005), An Update on Higher Education Policy
Issues in 2004 in 10 Western Countries, Center for Higher Education Policy Studies
(CHEPS, disponibil şi on-line la adresa: www.minocw.nl/documenten/bhw-115-bhw115
2. Jandhyala B., Tilak G. (2005), Global Trends in the Funding of Higher Education,
International Association of Universities Horizons, World Higher Education News, Vol. 11
3. Kaiser F. (2001), Country Report: Higher education in France, Center for Higher
Education Policy Studies (CHEPS),pg. 37, disponibil şi on-line la adresa:
www.utwente.nl/cheps/documenten/france
4. Kaiser F., Beverwijk J., Cremonini L. ş.a. (2006), Issues in Higher Education Policy 2005:
An Update on Higher Education Policy Issues in 2005 in 10 Western Countries,
CHEPS, pg. 4-17, disponibil şi on line la adresa:
www.minocw.nl/documenten/beleidsgerichtestudies121
5. Maassen P. (2003), Models of Finanncing Higher Education in Europe, Center for
Higher Education Policy Studies, pg. 26, disponibil şi on-line la adresa:
www.cheps.org/radstfjarmModelsofFinancingHigher
6. Miroiu A., Dincă G. (2000), Asupra unor probleme privind finanţarea globală a
universităţilor, Fundaţia Coloana Infinitului, 2000
7. Nica P. (1998), Implicaţii manageriale ale trecerii la finanţarea globală a
universităţilor, Tipografia Multiprint, Iaşi
20