Modul de formare-Managementul resurselor financiare - uefiscdi

1.4.2 Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior public din Marea Britanie
Până în anul 1992, Consiliul de Finanţare al Universităţilor şi Consiliul de Finanţare al
Colegiilor şi Politehnicilor erau responsabile pentru finanţarea instituţiilor de învăţământ
superior. Începând cu anul 1992 au fost înfiinţate Consiliile de Finanţare a Învăţământului
Superior la nivel regional.
Pe lângă finanţarea de bază acordată învăţământului şi cercetării, Consiliul de Finanţare al
Învăţământului Superior suplimentează şi alte fonduri pentru diverse scopuri (acoperirea unor
datorii moştenite de către instituţiile aflate anterior sub controlul autorităţilor locale, acoperirea
unor costuri operaţionale în spaţiul Londrei, întreţinerea unor biblioteci, muzee, galerii etc.).
Până în anul universitar 1998/1999, cheltuielile de capital erau finanţate separat, fondurile
alocate pentru întreţinerea, modernizarea şi dezvoltarea terenurilor, clădirilor, echipamentelor
etc. nu făceau parte din finanţarea de bază.
Consiliul Regional de Finanţare a Învăţământului Superior alocă universităţilor granturi anuale
determinate în mare parte printr-un mecanism de finanţare specific. Granturile sunt acordate sub
formă de finanţare globală şi sunt distribuite intern în mod autonom.
Fondurile destinate învăţământului şi cercetării sunt strict separate. În distribuirea fondurilor
pentru învăţământ şi cercetare Consiliul de Finanţare al Învăţământului Superior urmăreşte să
păstreze diversitatea şi să sporească oportunităţile, încurajând eficienţa în utilizarea fondurilor
publice.
Actuala metodă de finanţare a învăţământului a fost introdusă în anul 1998/1999. Metoda
permite instituţiilor de învăţământ superior suplimentarea fondurilor conform criteriilor stabilite
anual de către Consiliul de Finanţare al Învăţământului Superior.
Instituţiile de învăţământ superior primesc fonduri publice sub forma granturilor şi a unor
subvenţii acordate pentru acoperirea taxelor de şcolarizare acordate de către Consiliul de
Finanţare al Învăţământului Superior 8 . Studenţii cu frecvenţă primesc asistenţă guvernamentală
pentru taxele de şcolarizare, în funcţie de situaţia financiară familială. Studenţii înscrişi la
cursuri postuniversitare care implică doar predare şi nu o activitate de cercetare îşi plătesc
integral taxele de şcolarizare.
În schimb, taxele de şcolarizare ale studenţilor înscrişi la cursurile postuniversitare în domeniul
cercetării sunt acoperite – în majoritate – de către Consiliul de Cercetare. Mai mult de 1/3 din
taxele de şcolarizare ale studenţilor cu frecvenţă redusă sunt plătite de către angajatori.
Finanţarea învăţământului, finanţarea cercetării şi subvenţiile acordate pentru acoperirea unei
părţi din taxele de şcolarizare reprezintă părţi separate şi independente ale alocaţiei
instituţionale. Totalul granturilor şi al subvenţiilor pentru acoperirea taxelor de şcolarizare
formează resursele activităţii de învăţământ superior public.
Mecanismul de alocare a fondurilor destinate universităţilor are la bază patru stadii principale 9 :
determinarea resurselor standard pe instituţie, stabilirea resurselor actuale ale instituţiei,
compararea celor două stadii şi determinarea granturilor finale.
Pentru fiecare instituţie de învăţământ superior sunt determinate resursele standard având la
bază numărul studenţilor şi profilul de învăţământ. Pentru cuantificarea numărului de
studenţi se are în vedere numărul studenţilor echivalenţi cu frecvenţă.
Un student cu frecvenţă redusă este cuantificat prin compararea activităţii lui educaţionale cu a
unui student cu frecvenţă. Studenţii care desfăşoară o activitate practică timp de un an în afara
8 Theisens H. (2003), Country report: Higher Education in the United Kingdom, CHEPS, , pg. 32-35, disponibil
şi on-line la adresa: http://utwente.nl/cheps/documenten/unitedkingdom.pdf, accesată la data de 12.03.2005.
9 Theisens H. (2003), Country report: Higher Education in the United Kingdom, CHEPS, , pg. 32-35, disponibil
şi on-line la adresa: http://utwente.nl/cheps/documenten/unitedkingdom.pdf, accesată la data de 12.03.2005.
13