Modul de formare-Managementul resurselor financiare - uefiscdi

foarte puţine excepţii, măsurile de responsabilizare în privinţa fondurilor private nu diferă de
acelea pentru fondurile publice.
Adoptarea unui mecanism de finanţare de bază eficient în învăţământul superior
presupune luarea în considerare a următoarelor aspecte:
să fie transparent (se impune utilizarea unor formule în baza cărora fondurile
guvernamentale sunt alocate universităţilor);
să se bazeze pe principii raţionale;
să ţină seama de problema echităţii în accesul la învăţământul superior;
să întărească autonomia financiară a universităţilor, permiţând o flexibilitate în utilizarea
fondurilor;
să permită întărirea competitivităţii în plan naţional şi internaţional;
să nu îngrădească universităţile în ceea ce priveşte structura instituţională;
să stimuleze utilizarea eficientă a fondurilor, indiferent de sursa de provenienţă;
să stimuleze un management integrat, strategic al universităţilor;
să permită punerea în aplicare a conceptului "banii urmează studentul".
Pornind de a acest considerent, priorităţile actuale strategice naţionale pentru
finanţarea învăţământului superior în statele europene sunt:
creşterea finanţării publice - Ungaria, Ţările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovenia,
Finlanda, Marea Britanie, Islanda;
mai multă autonomie pentru gestionarea resurselor financiare - Ungaria, Polonia, Portugalia,
România, Slovenia, Finlanda, Marea Britanie, Norvegia;
relaţii directe între rezultate şi finanţare - Ţările de jos, Polonia, Portugalia, România,
Finlanda, Suedia, Marea Britanie,Islanda, Norvegia;
diversificarea finanţării - Ungaria, Ţările de Jos, Polonia, Portugalia, România, Slovacia,
Finlanda, Suedia, Marea Britanie, Norvegia;
crearea de parteneriate - Ungaria, Portugalia, România, Slovenia, Finlanda, Suedia, Marea
Britanie, Islanda, Norvegia.
În ultima perioadă, în plan european, se observă o creştere semnificativă a rolului finanţării
publice în învăţământul superior, principalele mecanisme de finanţare publică directă fiind:
Negocierea bugetului cu organul de finanţare pe baza unui proiect de buget depus de
instituţie;
Bugetul stabilit de organul de finanţare pe baza costurilor anterioare;
Formulă de finanţare – cea mai utilizată metodă, mai puţin în Germania, Spania, Cipru,
Luxemburg, Malta;
Contracte de performanţă bazate pe obiective strategice;
Contracte bazate pe un număr prestabiliţi de absolvenţi pe specialitate;
Finanţare pentru anumite proiecte de cercetare acordate pe bază de licitaţie - cea mai
utilizată metodă, mai puţin în Germania, Spania, Lituania, Luxemburg.
3.2 Rolul organismelor româneşti în alocarea fondurilor către universităţi
Potrivit raportului privind sistemele educaţionale în Europa 27 în România:
27 “Rezumatele naţionale privind sistemele educaţionale în Europa şi reformele în curs”, Ediţia august 2009,
http://eurydice.org
34