Modul de formare-Managementul resurselor financiare - uefiscdi

Finanţarea globală a instituţiilor de învăţământ superior se realizează de către Ministerul
Educaţiei şi Cercetării cu sprijinul Consiliului Naţional pentru Finanţarea Învăţământului
Superior (CNFIS).
Finanţarea globală presupune creşterea gradului de fundamentare a deciziilor privind
dimensionarea sumelor alocate de la bugetul de stat pentru fiecare instituţie de învăţământ
superior precum şi creşterea autonomiei financiare, atât în ceea ce priveşte folosirea alocaţiilor
bugetare, cât şi a veniturilor proprii, în conformitate cu obiectivele cuprinse în planul strategic
instituţional şi în bugetul de venituri şi cheltuieli.
Conform acestui sistem de finanţare a universităţilor ministerul nu-şi mai rezervă dreptul de a
repartiza bugetul pe capitole, permiţând astfel universităţilor autonomia financiară. Un astfel de
sistem de finanţare globală presupune trecerea de la finanţarea inputurilor la finanţarea
outputurilor 15 .
Din sumele alocate de la bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării se realizează:
finanţarea de bază
şi finanţarea complementară.
Finanţarea de bază a instituţiilor de învăţământ superior se realizează pe bază de contract
instituţional încheiat de fiecare instituţie cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării. În
contractul instituţional se cuprind, alături de finanţarea de bază, în poziţii distincte, sumele
alocate de la bugetul de stat prin Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării pentru burse şi
protecţia socială a studenţilor, precum şi sumele alocate pentru realizarea de obiective de
investiţii.
Fondurile pentru burse şi protecţia socială a studenţilor se stabilesc în funcţie de numărul de
studenţi şi doctoranzi de la învăţământul de zi
Fondurile de la bugetul de stat pentru finanţarea de bază sunt alocate diferenţiat pe instituţii de
învăţământ superior în funcţie de următoarele criterii 16 :
numărul de studenţi echivalenţi unitari (80%);
indicatorii calitativi relativi determinaţi pentru fiecare universitate (20%).
Numărul de studenţi echivalenţi unitari este determinat în funcţie de numărul studenţilor
echivalenţi şi distribuţia acestora pe domenii de învăţământ. Calculele se fac prin formule care
utilizează coeficienţii de echivalare pe forme de învăţământ şi coeficienţii de cost pe domenii de
studiu. În România finanţarea învăţământului superior se efectuează pe principiul „resursele
urmează studenţii”. Conceptul de „student echivalent” este utilizat pentru a crea o anume
omogenitate între variatele domenii şi durate ale învăţământului superior.
Indicatorii de calitate reprezintă o componentă cu rol stimulativ şi corectiv. Acesta permite ca
alocaţiile de la bugetul de stat pentru acoperirea necesităţilor de bază ale universităţilor pentru
pregătirea studenţilor (cheltuielile cu personalul şi cheltuielile materiale) să fie corelate cu
modul în care aceste necesităţi sunt satisfăcute atât din fondurile alocate de către stat cât şi din
alte venituri.
În structura cheltuielilor a căror finanţare se asigură de la bugetul de stat, cheltuielile cu
salariile (personal didactic şi nedidactic) deţin o pondere semnificativă, din punct de vedere
statistic, acestea reprezentând aproximativ 80% din totalul alocaţiilor primite de universităţi
prin finanţarea de bază.
15 Nica P. (1998), Implicaţii manageriale ale trecerii la finanţarea globală a universităţilor, Tipografia
Multiprint, Iaşi, pg. 29
16 CNFIS (2006), Metodologia de repartizare pe instituţii de învăţământ superior a alocaţiilor bugetare aprobate
prin Legea Bugetului pe anul 2005, Document pentru informare CNFIS 2006, pg 8, disponibil şi on-line la adresa:
www.cnfis/metodologie_2006.pdf, accesată la data de:06.08.2006
18