Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

Apoi am luat cuvântul: Toţi vrem şi suntem împotriva comu-nismului ateu şi fără
Dumnezeu. Acuma este un curent anticomunist nu numai la noi în Dobrogea, ci în toată ţara şi
mai ales în Munţii Carpaţi, care sunt plini de lume alergată de securitate, preoţi, învăţători,
ingineri, studenţi şi din toate păturile sociale.
Organizaţia noastră are legătura cu cei din Munţii Carpaţi. Din informaţiile primite am
aflat că şi ei, la fel ca noi, au fost urmăriţi şi au scăpat de securitate. Acolo sunt ofiţeri cu soldaţi
cu tot. Este colonelul Arsenescu, colonelul Uţă, studentul Gavrilă şi alţii (le-am mai spus şi alte
nume, pe care nu mi le mai amintesc acuma). Toţi sunt înarmaţi şi luptă contra batalioanelor de
comunişti.
Căpitanul nostru Corneliu Codreanu a spus: Legi, stări de asediu, baionete care să
oprească destinul unei naţii nu există, n-au existat şi nici nu vor exista.
Avem veşti că în Munţii Carpaţi au început să fie lansaţi paraşutişti care vin din Apus.
Dacă va începe războiul contra sovie-ticilor, deci împotriva comunismului, război pe care îl
aşteptăm cu nerăbdare, vom începe şi noi lupta de gherilă împotriva armatelor lui satana. Noi
vrem să ne vedem ţara liberă, să trăim în linişte, fără frică şi să fim stăpâni pe munca noastră,
noi şi nu alţii.
Dacă am terminat eu cu vorbirea, au început discuţiile. Unii din camarazi au spus că noi,
organizaţia noastră, ar fi bine să ne cumpărăm un aparat de radio să putem asculta veşti şi ştiri
noi. Să ştim ce se mai petrece în lume şi mai ales împotriva comunismului. Toţi au fost de acord
şi apoi s-a vorbit unde să fie instalat. S-a găsit că locul cel mai bun e la Mitică Ghioca, pentru că
are casa mare şi beci cu mai multe despărţituri. Tot el urma să colecteze şi banii pentru radio. S-a
stabilit de comun acord că fiecare membru al organizaţiei noastre să dea 500 de lei. Unii, care
aveau bani la ei, au şi achitat suma stabilită.
Hristu Gache, fiind şef de garnizoană încă din anul 1945, propus atunci de studentul
Gheorghe Costea, a rămas şef de garnizoană în continuare. După mai multe alte discuţii, ne-am
ridicat, ne-am salutat cu salutul nostru legionar, T.L.C., şi ne-am despărţit.
Eu am mai stat câteva zile la Sima Dimcica şi împreună am hotărât că, dacă va mai fi
nevoie să ne întâlnim, legătura se va face prin curieri, în târgul Baia. într-una din seri am ieşit cu
Sima în curte, ne-am îmbrăţişat, ne-am salutat şi am plecat spre comuna Ceamurlia de Jos.
105