Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

Am stat la vărul Ploscaru o săptămână, i-am împărtăşit şi lui ideea noastră, a mea şi a
vărului Tănase Vlahbei, de a lua legătura cu oraşul şi cu judeţul Constanţa; s-a bucurat şi s-a
exprimat că aceasta este o idee foarte bună, e o iniţiativă minunată.
într-una din seri am plecat de la vărul Stere spre comuna Sinoe, unde am ajuns noaptea şi
am mers la gazda Dimciu Ergoveanu, care m-a primit cu voie bună. Dimineaţa au venit la mine
vărul Tănase şi Hristu Gache, după cum hotărâsem mai demult, că după ce trece gerul iernii să
luăm legătura cu judeţul Constanţa. Toţi trei am fost de acord că era vremea ca Hristu să plece la
Constanţa. El a plecat mâine-zi şi s-a întâlnit mai întâi cu Stere Camburu, după aceea cu
Gheorghe Perifan şi apoi cu Gheorghe Creşu şi cu Vanghele Bilico, cu care au format primul
comitet provizoriu al organizaţiei Haiducii Dobrogei de rezistenţă împotriva comunismului din
oraşul Constanţa.
Nicu Marin din Casimcea
Fraţii Fudulea cu Gogu Puiu, umblând noaptea şi organizând comunele şi satele Dobrogei, zilnic
înscriau noi camarazi de luptă, care şi ei erau certaţi cu partidul comunist. Fie că nu au vrut să se
înscrie în partid, fie că duceau propagandă anticomunistă în cercul lor de activitate. Sigur că
atunci când maşina neagră s-a dus noaptea la ei acasă să-i aresteze, au avut grijă să nu doarmă
acasă, deci maşina neagră s-a întors la securitate numai cu hingheri, fără pradă. Aşa s-au înmulţit
forţe noi de haiducie. în comuna Dulgheru au apărut următorii camarazi: Nicolae Jipa, care mai
făcuse închisoare pe timpul lui Ion Antonescu, Dodica Baciu şi Vasile Toma. Ei s-au ataşat
repede de organizaţia noastră. Nicolae Fudulea le-a vorbit despre importanţa organizaţiei, despre
situaţia actuală americano-sovietică şi despre dorinţa poporului român de a se salva de sub tirania
bolşevică. Le-a spus: Comuna voastră, Dulgheru, este o comună fruntaşă, puternică şi cu
gospodari de frunte, dar şi cu reacţionari împotriva comunismului.
într-una din seri, s-au salutat cu camarazii din Dulgheru şi au plecat spre comuna
Casimcea, unde avea gazde vechi şi care le-au transmis că şi în Casimcea s-a ivit un camarad de
luptă ce doreşte să se întâlnească cu fraţii Fudulea. Este vorba de Nicu Marin, cu care s-au întâlnit
şi s-au hotărât să lupte împreună. Acest Nicu Marin, în timpul mareşalului Ion Antonescu, a fost
comisar la Siguranţa statului din oraşul Tulcea. în 1944, după 23 august, când au venit comuniştii
în ţară şi fiindcă ei nu aveau cadre pregătite pentru moment, s-au servit de vechea Siguranţă
burgheză, dar în noaptea de 15 mai 1948, când s-au făcut acele arestări în toată ţara, Nicu Marin
şi-a dat seama că şi el era unul din cei suspectaţi, că trebuia să fie arestat. în noaptea aceea a
dispărut, s-a făcut nevăzut, deci a scăpat din ghearele bestiilor şi s-a dus în comuna Casimcea,
unde avea părinţi şi familie. A stat ascuns pe la rude şi mai pe la prieteni. Organizaţia lui Fudulea
a aflat de situaţia lui Marin şi i-au propus să facă cunoştinţă cu Nicolae Fudulea şi aşa el s-a ataşat
imediat la organizaţia noastră. Nicu Marin nu a stat pe loc în comună, ci a plecat cu fraţii Fudulea
ziua prin pădure, iar noaptea prin comune pentru organizare.
A umblat un timp cu fraţii Fudulea prin pădure, dar viaţa de haiducie este grea şi aspră. Te
culci îmbrăcat şi te scoli îmbrăcat, iar uneori nu au pâine, ba uneori şi de apă suferi în stepele
Dobrogei. Nicu Marin, care nu era obişnuit cu asemenea viaţă aspră şi grea, n-a rezistat prea mult
şi pe la sfârşitul lui martie 1949, a zis: Nu mai pot răbda bestiile astea de bolşevici, până când să
fug de ei aici în ţara mea Se spune că a băut un kilogram de vin şi, după ce a prins curaj, a
plecat de la pădure cu arma automată în mână, a intrat în comuna Casimcea şi încă de la marginea
comunei a început să tragă cu automatul şi să strige: Jos cu bestiile spurcate, jos cu bolşevismul!
Lumea din comună, dar în special membrii de partid, fugeau de rupeau pământul, strigând: Fugiţi,
că vin partizanii de la pădure! S.M.T.-ul, care era la marginea comunei, a intrat în spaimă când el
trăgea cu arma şi striga jos bestiile roşii. Semetiştii, care erau majoritatea membri de partid,
87