au arestat şi împreună cu cei doi morţi au fost duşi la Constanţa. Singurul care nu era în momentul acela în ascunzătoare era Toma Vasile, plecat încă din toamnă la Constanţa, unde a găsit o gazdă bună care l-a adăpostit. Din cauza vigilenţei iuzilor plătiţi de securitate, acei codoşi şi informatori au anunţat securitatea, care s-a dus la casa unde stătea Toma şi l-au somat să se predea, că nu îi vor face nimic. Dar el nu s-a speriat, şi având un pistol de brâu, a început să tragă spre ei. Crezând că sunt mai mulţi haiduci în casă, au cerut ajutoare şi au umplut străzile din împrejurimi cu securişti. S-a blocat circulaţia, ca şi când trebuiau să cucerească o redută puternică. Securiştii nu se puteau apropia de casă pentru că Toma le răspundea cu focuri de armă. Totuşi au reuşit să intre în casă şi să-l împuşte. Desigur, i-au ridicat corpul neînsufleţit, da nu şi sufletul. Soţii Dodica au lăsat în urma lor şapte copilaşi între doi şi doisprezece ani. Ce s-o fi ales de ei, cum au supravieţuit, nu ştiu, pentru că nu mult după aceea am fost arestat şi eu. 126
D Costea Brandia upă ce m-am mutat la cumnatul Costea Brândea, în toamna lui 1950, în chilia mea din fâneaţă, aşteptam zi de zi că doar voi primi şi ceva veşti mai bune din lumea de afară. Nu aveam nimic de făcut, doar citeam Biblia şi câte un ziar ce-mi aducea cumnatul. Timpul trecea foarte greu şi mereu îmi puneam aceeaşi întrebare: Oh, Doamne, până când Acum eram în mlaştina deznădejdii. Cumnatul Costea avea un vecin, un românaş, Fănică Ferarul, ce ţinea o bulgăroaică Stana. Ea şi bărbatul ei erau informatori. Stana aceasta zilnic venea pe la sora mea să vadă cine mai vine pe la casa lor. Se vedea pe ea cum se uită în toate părţile, doar o să vadă ceva suspect. Sigur că era pusă de securitate, dar sora mea se făcea că nu observă nimic. Pe la sfârşit de februarie 1951, era puţin soare şi zăpada a început să se topească. Cumnatul avea un câine mare în curte. într-o zi pe la ora zece, aud câinele lătrând la disperare; dau fuga să mă uit pe sub streaşină, când colo parcă am văzut pe satana: vreo şapte inşi, toţi în civil, veneau drept spre fâneaţă. Repede am coborât în chilia mea. Cumnatul Costea a ieşit din casă ca să-i apere de câine, că nu-i lăsa să înainteze. Au venit la uşa fâneţei şi i-au zis lui Costea să deschidă uşa. Cumnatul nu s-a opus, şi-a dat seama că sunt oamenii partidului, chiar a cunoscut pe unul din ei, Nicolae Tiacă, primarul din satul Gaugagia. Le-a deschis uşa şi au intrat toţi. Fâneaţa era arhiplină cu tot felul de nutreţ. Numai la uşă era puţin loc unde era ieslea, care mă acoperea pe mine. Cui putea să-i dea în gând ce sub iesle, în pământ, este un om. S-au uitat şi-au rotit ochii peste tot să vadă ceva suspect. Unul din politruci avea un baston de fier cu care a tot sondat, izbind şi înţepând în pământ, dar nimic suspect. Unul din ei, probabil şeful lor, a zis: Tovarăşe Brândea, nu ne vinzi ceva fân Nu pot, tovarăşi, a răspuns Costea, am cai, câteva capre şi câteva oiţe, nu pot, asta-i hrana lor. Au ieşit şi au plecat. După puţin timp, cumnatul şi sora au venit la mine în chilie şi tremurau ca varga, probabil că codoaşca de bulgăroaică a observat vreo mişcare pe la noi. Ne-am sfătuit că trebuie să schimbăm ascunzătoarea. L-am trimis pe cumnatul Costea la cetăţeanul Zica A. Zica, care făcea şi el parte din organizaţia noastră, să vină pe la mine. Către seară Zica a venit la mine, ne-am salutat cu T.L.C. şi ne-am îmbrăţişat. I-am spus situaţia şi a două seară, pe la miezul nopţii, când toată lumea dormea, poate numai codoşii vegheau, cu cumnatul Costea am plecat la Zica. Sora mea, Chiraţa, m-a sărutat şi m-a binecuvântat: Frate, „Stamaria sti viaghi” (Sfânta Marie să te apere). Ne-am dus la Zica, care ne aştepta la poartă. Curtea lui era mare şi tocmai în fundul curţii avea un grajd gol. M-am apucat eu şi cu cumnatul şi am făcut acelaşi sistem de ascunzătoare ca şi la fraţii Brândea. Intrarea era de 50 pe 50 de cm. I-am făcut o uşiţă de scândură pe care am prinso cu balamale de podeaua ascunzătorii, care se închidea ermetic, deasupra erau nişte sârmuliţe de care am prins un braţ de paie ca şi pe restul ascunzătorii. Deci era camuflată perfect şi am răsfirat paie peste tot grajdul. Şi Zica avea o iesle nefolosită, căci luase parte la războiul din Răsărit şi, când a venit acasă, nu a mai găsit oiţele pe care le avusese la plecare. Am luat ieslea şi am aşezato deasupra ascunzătorii. Ieslea este binecuvâtată de Domnul Iisus Hristos, căci El însuşi s-a născut în ieslea de la Bethleem. Ieslea m-a salvat de două ori atunci când au venit agenţii securităţii şi când s-au uitat la iesle, parcă au orbit, au făcut stânga împrejur şi au plecat. Zica avea ca vecin un bulgar, Vasile Cichelu, cunoscut ca informator al securităţii. în faţa grajdului era un mic ţarc în care altă dată Zica ţinea oiţele, dar acum ţinea o capră pentru lapte, că avea trei copilaşi. Cichelu a observat că seara, când Zica îşi mulgea capra, vorbea cu cineva în şoaptă. A bănuit că cineva trebuie să fie în grajd. într-o seară, când Zica îşi mulgea capra şi vorbea cu mine în şoaptă, eu eram în uşa grajdului puţin crăpată şi mă uitam ţintă în curte, să văd să nu vină cineva. Când văd pe Cichelu venind drept spre uşa grajdului, fiind sigur că ne prinde. Cu mare iuţeală m-am repezit la uşiţa care era deschisă să mă vâr în ascunzătoare şi am închis uşa peste mine. Cichelu a venit cu paşi grăbiţi şi nici bună seara nu i-a mai dat lui Zica, de grăbit ce era să 127
- Page 1 and 2:
NICOLAE CIOLACU HAIDUCII DOBROGEI
- Page 3 and 4:
Studenþii de la Bucureºti se-ntor
- Page 5 and 6:
Arestarea lui Nicolae Fudulea Nicol
- Page 7 and 8:
împărţise atunci într-o masă r
- Page 9 and 10:
Numele haiducilor dobrogeni împuş
- Page 11 and 12:
E Introducere u m-am născut în co
- Page 13 and 14:
cum să meargă sau să calce pe el
- Page 15 and 16:
N Colonistii din Dobrogea ici noi,
- Page 17 and 18:
în centrul comunei, cu lopeţi, cu
- Page 19 and 20:
aducem încă o sută de copii de m
- Page 21 and 22:
Î Trãdãtorul Mihai Stelescu n co
- Page 23 and 24:
au prădat, dar nu au plecat. Hoard
- Page 25 and 26:
sapă de lemn; la un moment dat egi
- Page 27 and 28:
Căpitanul, care stătea în mijloc
- Page 29 and 30:
E Ziarul „Libertatea” ram abona
- Page 31 and 32:
Î Propaganda electoralã din 1937
- Page 33 and 34:
căruţele. N-am străbătut 30 de
- Page 35 and 36:
După discuţiile avocaţilor cu pr
- Page 37 and 38:
După ce am terminat de ars cărţi
- Page 39 and 40:
carnet de comerciant ambulant, cump
- Page 41 and 42:
la Huşi, când ne-am aşezat pe b
- Page 43 and 44:
L Comisari, trãdãtori si asasini
- Page 45 and 46:
de vagon, am luat poziţie de drep
- Page 47 and 48:
şi descoperit că ar fi trădător
- Page 49 and 50:
Am făcut şi eu o greşeală, tân
- Page 51 and 52:
închisoare. Pentru prima dată am
- Page 53 and 54:
în 1943, mai spre toamnă, am fost
- Page 55 and 56:
Ne-au luat în primire, ne-au înco
- Page 57 and 58:
Comuna Sinoe era o comună mare, cu
- Page 59 and 60:
Antonescu şI, pe lângă că este
- Page 61 and 62:
prin pivniţe, şi tot ce găseau c
- Page 63 and 64:
spunea nervos oamenilor, probabil p
- Page 65 and 66:
Am stat vre-o patruzeci de zile în
- Page 67 and 68:
D Drumul haiduciei e acuma era pe
- Page 69 and 70:
ei au reuşit să fugă şi acum su
- Page 71 and 72:
Agra, duşman de moarte al aromâni
- Page 73 and 74:
au purtat cu lanţuri la picioare,
- Page 75 and 76: D Organizarea comunei Sinoe upă te
- Page 77 and 78: oamenilor ameninţându-le familiil
- Page 79 and 80: D Comuna Panduru upă câteva seri
- Page 81 and 82: întâlnit cu alţi camarazi din or
- Page 83 and 84: în prigoana lui Duca, ţineam leg
- Page 85 and 86: comunismul sovietic e mai bun decâ
- Page 87 and 88: Am stat la vărul Ploscaru o săpt
- Page 89 and 90: mâncare puţină, căldură puţin
- Page 91 and 92: grupe, şapte pădurari în partea
- Page 93 and 94: sufletul. După luni de zile, prin
- Page 95 and 96: discutat o serie de probleme, ultim
- Page 97 and 98: E Spovedania si împãrtãsirea hai
- Page 99 and 100: Mai erau vreo doi kilometri până
- Page 101 and 102: Dobrogei, a venit în comuna Sinoe
- Page 103 and 104: Dimineaţa, nişte băieţandri, c
- Page 105 and 106: Apoi am luat cuvântul: Toţi vrem
- Page 107 and 108: încât le-a ajuns oamenilor cuţit
- Page 109 and 110: A Împuscarea gazdelor proape în t
- Page 111 and 112: cotele de cereale şi de carne, rec
- Page 113 and 114: P Boala vine repede si când nu vre
- Page 115 and 116: C Gogu Puiu în Cobadin u toate că
- Page 117 and 118: spitalul securităţii. Li s-a pus
- Page 119 and 120: Iancu Cuşu era văr primar cu tat
- Page 121 and 122: L Fratii Gima a începutul lui augu
- Page 123 and 124: au înconjurat comuna, au blocat to
- Page 125: A Comuna Dulgheru ici vreau să scr
- Page 129 and 130: târziu, am aflat că fraţii Fudul
- Page 131 and 132: mâna pe grenadă şi a aruncat-o a
- Page 133 and 134: cameră unde e rastelul de arme şi
- Page 135 and 136: ştiu cum să-ţi mulţumesc. Ţi-a
- Page 137 and 138: Gazda s-a retras şi a dispărut. N
- Page 139 and 140: După câţiva ani, familia Zuba a
- Page 141 and 142: crăpa pământul şi prin crăpăt
- Page 143 and 144: sosit o coloană de soldaţi M.A.I.
- Page 145 and 146: ca un butoi, care vorbea numai ruse
- Page 147 and 148: spus: Tovarăşe maior, eu nu am av
- Page 149 and 150: celălalt birou. Am rămas spânzur
- Page 151 and 152: în pământ. Dimineaţa m-am trezi
- Page 153 and 154: Î Procesul si condamnarea ntr-o di
- Page 155 and 156: Română, instanţa să-şi facă d
- Page 157 and 158: Bestiilor roşii nu le păsa că î
- Page 159 and 160: umbla prin mirişti să strângă p
- Page 161 and 162: Colectia „Omul Nou” Până în