Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

N
Colonistii din Dobrogea
ici noi, coloniştii din Dobrogea, nu aveam o soartă mai bună. Din cauza politicianismului
putred şi corupt, eram mereu în mare primejdie şi nesiguranţă.
în comuna vecină, Cacina, un fruntaş şi delegat al comunei, Hristu Gheorghe, a fost
asasinat de către bandele de comitagii iredentişti bulgari, iar în comuna Alfatar, doi fraţi pădurari,
Florea şi Marin, au fost asasinaţi de către comitagii şi au rămas în urma lor şapte copii orfani şi
două văduve. în comuna Robagi au fost tăiaţi doi copii; în comuna Stăjaru au tăiat urechile unei
femei şi i-au jefuit casa; în comuna Chiosiaidin a fost asasinat colonistul Hristu Stere, iar în
oraşul Bazargic a fost asasinat avocatul Patoni, precum şi alte numeroase asasinate comise în
Dobrogea de către comitagii bulgari. Guvernele noastre româneşti, corupte, nu au luat nici o
măsură pentru siguranţa şi apărarea noastră, a coloniştilor macedoneni din Dobrogea.
De aceea, singura speranţă pentru noi coloniştii era acum Mişcarea Legionară, Garda de
Fier, de sub conducerea Căpitanului nostru, Corneliu Z. Codreanu, care îşi punea inima şi sufletul
pentru salvarea neamului românesc de la trădarea şi corupţia guvernelor.
Noi, toţi câţi am fost prezenţi în cafeneaua lui Mina Sima, am fost foarte impresionaţi de
vorbirea tânărului Toma Babu şi ne-am înscris fără zăbavă, tineri şi bătrâni, în Mişcarea
Legionară şi imediat s-au format cuiburi. Eu am fost ales şef al unui cuib, iar Dumitru Batcu a
fost ales şef de cuib şi de garnizoană.
Am început activitatea cu mare entuziasm, cu şedinţe, cotizaţii şi cântece legionare.
Aceasta a durat până în luna decembrie 1933, când s-a întâmplat asasinarea lui I.G. Duca, primministru
liberal.
A început prigoana împotriva legionarilor şi jandarmii se inte-resau peste tot cine face
parte din această organizaţie. Au trimis pe la fiecare dintre noi să ne prezentăm la postul de
jandarmi. Noi, care nu ştiam ce este prigoana, ne-am dat de veste unii altora, ne-am împrăştiat ca
puii de potârniche şi ne-am ascuns fiecare pe unde am putut.
în comuna noastră Cociular, delegat şi primar al comunei era Sima Mina, proprietarul
cafenelei unde noi ne-am organizat în cuiburi legionare. Acesta era mare liberal şi bun prieten cu
Taşcu Pucerea, prefectul judeţului Durostor, dar totodată şi mare duşman al Mişcării Legionare.
Ori de câte ori se adunau mai multe persoane în cafenea, el începea să vorbească de rău Mişcarea
Legionară, spunând că legionarii sunt comunişti şi la îndemnul lui jandarmii ne prigoneau şi mai
tare. Eram hărţuiţi într-una şi chemaţi mereu la postul de jandarmi şi ne tot spuneau: de ce cântaţi
şi de ce tot vorbiţi prin comună de Mişcarea Legionară.
D
Procesul Cãpitanului
upă cum se ştie, în primăvara anului 1934, guvernul liberal, care urmărea să defiinţeze
Mişcarea Legionară, a intentat un proces Căpitanului ca fiind vinovat de asasinarea primului
ministru I.G. Duca. Procesul s-a dezbătut la un tribunal militar din Bucureşti. Garda de Fier a fost
scoasă în afara legii, iar Căpitanului i s-a interzis să facă politică un an de zile. A trecut anul 1934
şi noi ne-am manifestat mai puţin şi mai pe ascuns.
în primăvara anului 1935 a început reorganizarea Mişcării Legionare şi astfel a luat fiinţă
Partidul „Totul pentru Ţară”. Ca şef al partidului a fost ales domnul general Cantacuzino
Grănicerul. Căpitanul a rămas şef spiritual al Mişcării Legionare.
15