Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

M-am bucurat mult, mi-a părut bine văzându-l pe camaradul nicolae Dimcea aşa de bine
informat şi pregătit sufleteşte. I-am spus şi lui Dimcea despre puţina contrazicere ce am avut-o cu
Gogu Puiu şi pentru care m-am despărţit de ei pe moment.
Nicolae Dimcea mi-a zis: Nu e bine, să vă certaţi între voi, camarazii! Da, ştiu acest lucru,
îi zic, tocmai pentru acest motiv m-am despărţit de ei, spre a evita o ceartă şi probabil o ruptură.
Mai târziu ne vom potoli şi ne vom împăca.
în seara aceea am dormit la Dimcea. A doua seară, cum s-a întunecat, ne-am salutat cu
Trăiască Legiunea şi Căpitanul şi ne-am despărţit. Am plecat spre comuna Ceamurlia de Jos.
între comunele Ceamurlia de Jos şi Panduru este comuna Baia, unde se face târg odată pe
săptămână şi unde există şi un post de jandarmi. Cum treceam noaptea târziu în bezna
întunericului prin centrul comunei Baia, deodată m-am pomenit lângă uşa acelui post. Repede am
pus mâna pe trăgaciul armei şi mă uitam ţintă la uşa postului de jandarmi, să văd dacă nu mă
somează cineva. Cu degetul pe trăgaci, mă retrăgeam cu spatele, de-a-ndărătelea, temându-mă ca
nu cumva cineva să mă someze, strigând, şi să fiu nevoit să fac uz de armă ca să pot scăpa. După
ce m-am depărtat de post şi primejdia a trecut, mi-am făcut semnul crucii, dându-mi seama că am
făcut o mare greşală. Puteam să deschid focul şi postul să comunice la Legiunea de jandarmi că
partizanii i-au atacat. Se mărea mult primejdia de a fi prins. De atunci nu am mai făcut o astfel de
greşeală, de a mai trece prin centrul comunelor sau satelor. Treceam pe la marginea comunei, prin
mirişti, prin răzoare şi prin şanţuri. Era foarte greu de mers noaptea, dar măcar eram sigur că nu
mă simte nimeni.
Pe la miezul nopţii am ajuns la Ceamurlia de Jos, la gazda Stere Ploscaru, care era vărul
meu. Am dormit acolo ca şi altă dată. Cum intri pe poartă, în stânga curţii este casa cu patru ori
cinci camere, stil vagon, iar în dreapta făcuseră două camere pentru bucătărie. Aici ne-am strâns
de multe ori, aici s-au ţinut multe şedinţe de-ale haiducilor cu membrii organizaţiei din comună.
A doua seară am fost adunaţi mai mulţi camarazi care au venit la şedinţă şi anume: Vasile
Papazica, Nicolae Matarangă, Gima Enache, Gima Stere, Mişa Vanghele, Băetu Constantin şi
gazda Stere Ploscaru. Am discutat o serie de probleme, cum să lucrăm în taină, şi ne-am
comunicat veştile care se mai aud prin ţară. în ţară, ca de obicei, conficări de averi, percheziţii
prin case în toiul nopţii şi arestări. Aici, la această şedinţă, le-am spus camarazilor motivul pentru
care m-am despărţit de camarazii din Panduru, de Gogu Puiu. Nicolae Dimcea, ca şi camarazii
prezenţi la această şedinţă au zis că nu e bine ca legionarii să se certe între ei. Toţi şi-au exprimat
părerea că noi, cum umblăm prin comune pentru organizare, trebuie să fim un exemplu de bună
înţelegere. Le-am răspuns: Da, ştiu şi eu acest lucru, dar m-am despărţit pentru moment ca să nu
ajungem la ceartă, iar în cazul că nu avem motive serioase să rămânem certaţi, cu timpul ne vom
împăca. Aici s-au potolit spiritele şi ne-am liniştit. La plecare, toţi ne-am salutat cu Trăiască
Legiunea şi Căpitanul.
A treia seară am plecat la satul Lunca, la sora mea Chirata, soţia lui Costea Brândea. Pe ei
îi aveam gazdă de nădejde, unde stăteam câte zece zile în şir într-o cămăruţă mică. Numai seara
mă vedeam cu ei când îmi adeceau de mâncare. Uneori venea numai cumnatul Costea cu
mâncarea, cum ajungea acasă de la muncă.
D
Zoricu Gheorghe
e data asta am stat o săptămână la cumnatul Costea Brândea. Aici mi-am făcut planul prin
care comune să merg pentru organizare: satul Lunca, comuna Ceamurlia de Jos, comuna
Sinoe, comuna Mihai Viteazul, comuna Panduru, satul Colelia, comuna Baia.
Mi-am făcut rugăciunea, am spus Tatăl Nostru, am pus rucsacul în spate şi am plecat la
drum. M-am dus la Ceamurlia de Jos, la Stere Ploscaru, unde am stat câteva seri. Din nou m-am
80