Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

spitalul securităţii. Li s-a pus în vedere doctorilor că dacă nu-l învie pe bandit, vor fi răspunzători.
Numaidecât doctorii s-au pus pe treabă. La uşă au pus pază cu securişti. L-au tratat toată noaptea
şi dinspre ziuă Gheoghe Filin a deschis ochii şi a întrebat unde se află. Aici dau câteva date din
biografia lui Gheorghe Filin.
Gheorghe Filin nu era un orişicine, un oarecare, avea diploma de bacalaureat de la Liceul
Român din Bulgaria. Pe vremea aceea era o educaţie destul de înaltă. în 1940, când s-a cedat
Cadrilaterul, avea o mică fermă proprietate personală.
în ceea ce priveşte viaţa lui în Constanţa, era cunoscut de multe persoane din fosta
protipendadă a oraşului. La spital, când s-a trezit din letargia în care zăcea, a deschis ochii şi a
întrebat: Unde sunt Doctorul care veghea asupra lui, a zis: Domnule Filin, fii liniştit că ai căzut
în mâini bune şi cu ajutorul lui Dumnezeu ai să te faci bine. Tot de la spital, prin doctori, în taină
şi în secret, a putut să ia legătura cu familia sa. Pentru că în Cobadin se ştia că a fost văzut mort şi
a fost ridicat de soldaţi şi aruncat în camion peste corpul lui Gogu Puiu, neînsufleţit el însăşi. Iar
soldaţii au stat deasupra cadavrelor până la Constanţa. Acum frate-său Tascu Filin a primit veste
de mare bucurie că frate-său Gheorghe mort a fost şi a înviat, pierdut a fost şi s-a găsit.
Gheorghe Filin a stat la spital până s-a vindecat şi, după ce l-au pus pe picioare, l-au dus
din nou la securitate, la anchetă. I-au făcut acte şi l-au dus la tribunal, unde a primit o condamnare
de nici mai mult, nici mai puţin decât - muncă silnică pe viaţă.
Nu puteam să-l înţeleg pe Gogu Puiu, de ce nu ştia ce este frica de moarte, dar după ce a
căzut eroic în luptă contra anticriştilor, mi-am dat seama de ce nu avea teamă câtuşi de puţin de
toată securitatea care-l urmărea. Pentru că el era pregătit în orice clipă, în orice moment, pentru
moarte, pentru jertfă. Dovadă a fost Săptămâna Mare de Paşti 1949, când în casa lui Costea
Brândea l-a chemat pe părintele Popovici. Scopul chemării părintelui Stere Popovici era ca şi noi
cu multă grijă să ne spovedim şi să ne împărtăşim. Asta a fost iniţiativa lui Gogu, să fim oricând
gata de moarte.
într-una din întâlnirile cu camarazii, stăteam cu Iancu Ghiuvia într-o cămăruţă şi ne-am dat
în vorbă despre învierea morţilor, în care el nu credea. Şi îmi spunea că asta nu se poate, nu-i
adevărat, e numai o poveste. Eu susţineam că există înviere. Cum noi ne contraziceam, numai ce
intră Gogu Puiu, venind din cealaltă cameră unde era ocupat să cureţe cu benzină muniţia primită
de la inginerul Gicu Andrei. I-am zis: Auzi camarade Gogu, Iancu nu crede că va fi învierea
morţilor. Ba da, a zis Gogu, sufletele se duc la locul lor, îşi au toate un rost. Toată credinţa
ortodoxă are la temelie numai şi numai învierea morţilor. Orice teorie, fără învierea morţilor,
pentru biserica ortodoxă nu are nici o valoare. Gogu Puiu era fiu de preot şi avea de unde să ştie
multe din ale Scripturii. El a spus odată, la o şedinţă: N-au bestiile comuniste atâtea gloanţe, câţi
suntem noi gata să înfruntăm moartea. Prima dată când ne-am întâlnit cu el şi cu fraţii Fudulea, la
o şedinţă, Gogu Puiu era cel mai entuziasmat şi cel mai nerăbdător. El spunea: Aştept cu
nerăbdare să mă înfrunt cu bestiile roşii, să le arăt cum ştie să lupte un legionar; nu voi risipi
nici un glonte în zadar, le voi trimite pe toate în plin şi la ţintă. Şi chiar a fost aşa, s-a avântat în
mijlocul securiştilor, trăgând în plin şi la ţintă. Gogu Puiu, după ce a terminat toată muniţia, a
socotit că viaţa lui în mâinile securiştilor este o pagubă, iar moartea pentru el era un câştig.
Jertfa lui Gogu Puiu a fost unică în felul ei, nu numai pentru neamul românesc, dar în
general, pentru creştinătate.
Mi-aduc aminte de cuvintele Căpitanului: „Priviţi-i drept în ochi pe toţi tiranii voştri,
înduraţi cu resemnare orice lovitură, suportaţi orice chin; jertfa noastră a tuturora va fi temelia
de fier, de trupuri frânte şi de suflete chinuite, a biruinţei… Cei ce vor cădea dintre noi vor avea
nume şi morminte de eroi, iar cei ce ne vor ucide, vor purta numele de trădători şi vor fi
blestemaţi din neam în neam”.
117