Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

Către seară am ajuns la Sibiu, au venit temnicerii şi ne-au dus la închisoare, dar parcă nici
nu s-au sinchisit că hoţii nu aveau lanţuri la picioare. Acolo am stat cam o săptămână. De la
Sibiu, ne-au dus la Băile Ocnele Mari, unde am stat iar o săptămână. într-o dimineaţă, temnicerii
ne-au luat cu duba şi ne-au dus la gara Costeşti. Era între 11 şi 12, doar puţin înainte de prânz. Cu
toate că era sfârşitul lui noiembrie, era un timp frumos, cu un soare cald. Pe peron mare forfoteală
de lume. Multe femei vindeau sticle de palincă dintr-o paporniţă care o purtau pe umăr. Hoţii,
prin jaluzele, au luat contact cu cetăţenii. Măi nano, cât cereţi pe sticla de palincă 80 de lei
sticla. Uite, luaţi de sub vagon banii şi legaţi sticla de sfoară. Aşa au procedat până au reuşit să
aibă trei sticle de palincă. Hoţii au început să bea şi ne-au dat şi nouă, dar noi am refuzat. Aici, la
Costeşti, trenul a făcut manevră. Ceilalţi doi camarazi au luat-o spre Piatra Olt, iar eu cu hoţii spre
Bucureşti.
Pe la orele 10 noaptea am ajuns la Bucureşti, în Gara de Est, de unde temnicerii ne-au luat
şi am pornit pe jos spre închisoarea Văcăreşti, care e la o distanţă de cinci kilometri. Slăbiţi cum
eram, abia mergeam, ne clătinam pe picioare. Aveam impresia că nu mai ajung niciodată la
închisoare. Cam pe la două noaptea am ajuns în faţa unei porţi uriaşe, făcută din fier. S-au tras
zăvoarele cu un zgomot infernal şi încolonaţi am intrat. Din cauza oboselii acumulate pe drum
aveam impresia că am ajuns acasă. Acolo erau libere numai trei camere pentru deţinuţi, două
pentru hoţi şi una pentru spărgătorii de case de bani. Pe mine m-au băgat în camera cu spărgătorii
de case de bani, printre care erau Gogu Mumianu, Vlaicu Caragheorghe şi alţi vestiţi spărgători.
După 23 august, toţi deţinuţii politici legionari de la închisoarea Văcăreşti au fost duşi la Aiud, iar
de acolo şi de la alte închisori din ţară toţi hoţii au fost duşi la închisoare Văcăreşti. Aici am
aşteptat 2 luni de zile până ce s-a format duba pentru Constanţa. Totul a durat aşa de mult din
cauză că nu eram suficienţi deţinuţi care să fim trimişi la Constanţa. în mijlocul curţii temniţei se
înălţa vestita biserică de la Văcăreşti, unde Căpitanul, împreună cu Moţa şi cu toţi văcăreştenii, s-
au rugat şi au postit zile întregi. Acolo mergeam în fiecare dimineaţă, îngenunchiam şi-mi ziceam
rugăciunile. Erau zile în care intram de mai multe ori în biserică. Mă împrietenisem cu un preot şi
un alt cetăţean care veneau şi ei zilnic şi se rugau. Şi ei, ca şi mine, erau condamnaţi pentru
credinţă. După ce ne spuneam rugăciunile, discutam diferite lucruri cu ei, mai schimbam opinii şi
păreri. în restul timpului mă plimbam prin curte de unul singur. într-una din zile, plimbându-mă şi
prin alte curţi ale temniţei, din curiozitate îmi băgam capul prin toate uşile să văd dacă mai erau şi
alţii prin camere. Dar uşile erau deschise şi camerele goale, pentru că hoţii erau strânşi în câte o
cameră mare unde toată ziua jucau barbut.
Tot aşa, mergând din uşă în uşă, într-o celulă mai mică aud voci. Când intru, îi văd pe
Mircea Nicolau şi pe avocatul Marinel din Ploieşti. îi cunoşteam de la Aiud. îi salut cu de acum
obişnuitul Bună ziua. Doamne ajută! şi îi întreb: Ce faceţi aici, la care ei îmi spun să vorbesc
mai încet. Acum o lună toţi politicii au fost duşi prin ţară pe la diferite închisori, iar pe legionari
i-au dus la Aiud, dar noi am scăpat ca prin urechile acului, mi-au explicat. Stăm aici camuflaţi.
Mereu veneam pe la ei, discutam cu Mircea Nicolau şi îmi spunea că şi el era macedoromân din
partea tatălui. Bunicii lui au venit din Balcani, din comuna Metova. îmi spuse că la el acasă încă
mai au lucruri macedoneşti, cum sunt pături de acelea flocoase şi vase de aramă.
D
Cu duba spre Constanta
upă două luni de aşteptare, am fost strigat să-mi iau bagajele. După ce am împachetat totul,
gardianul a început să strige: dă-i drumul afară, hoţule! De acum făceam şi eu parte din
tagma hoţilor. în curte erau vreo 20 de deţinuţi, în majoritate spărgători şi hoţi de buzunare. Ne-au
suit într-o dubă şi ne-au dus la Gara de Est, am intrat în duba deja pregătită şi trenul a pornit spre
Constanţa. Pe la ora unu după masă, am ajuns la gara din Călăraşi, unde temnicerii erau prezenţi.
54