Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

Securitatea a tras primele rafale în aer, ca să-l intimideze, strigând: Predă-te Gogule,
predă-te! şi trăgeau de zor cu automatele într-una ca să-l demoralizeze. Dar Gogu Puiu, cu
automatul în mână, n-a stat la tocmeală cu ei. Cu cea mai mare iuţeală a ieşit afară pe uşă şi,
mergând drept spre securişti, a tras cu automatul în plin. Cum Gogu Puiu era spaima securiştilor,
când l-au văzut aceştia venind spre ei cu automatul, s-au îngrozit şi s-au ascuns care pe unde au
putut. Au revenit apoi trăgând cu automatele în toate părţile, dar nu direct spre Gogu pentru că
aveau ordin să nu-l împuşte, ci să-l prindă viu.
Deci aşteptau ca Gogu Puiu să-şi consume toată muniţia, după care să-l prindă viu. Gazda
avea în curte o căpiţă de fân, iar Gogu Puiu, ca să-i inducă în eroare pe securişti, să scape din
cleştele lor şi cumva să se facă nevăzut ca să fugă, a dat foc căpiţei de fân. Au izbucnit flăcări
mistuitoare din fânul uscat. Apoi foc, fum, împuşcături de automate, era o grozăvie.
Locuitorii din comună aveau momente de panică, era armată multă cu ordinul ca toată
lumea să stea în casă. Soldaţii circulau pe străzi, supravegheau ca nimeni să nu iasă din casă.
Bieţii oameni stăteau cu frică mare, cu strângere de inimă, că nu ştiau ce se petrece afară, e război
sau lovitură de stat Dar totuşi din casă, din dosul perdelelor, tot au putut să vadă cum securiştii
luau de jos pe cei răniţi de automatul lui Gogu Puiu şi îi bagă în jeepul securităţii. Lupta era
inegală, securiştii dispuneau de lăzi enorme de muniţii, iar Gogu Puiu numai câteva sute de
cartuşe. Securiştii, când au observat că Gogu Puiu nu mai avea muniţie, au început să se apropie
de el ca să-l prindă viu. I-au zis: Predă-te Gogule, predă-te! Gogu Puiu avea cu el o grenadă
Kissel, după cum se ştie foarte puternică, pentru orice even-tualitate. Când a văzut că securiştii se
apropie ca să-l prindă viu, Gogu Puiu, cu glas tare a strigat la ei, aşa cum avea obiceiul să zică:
Nu mă predau porcilor, nu mă predau anticriştilor, hoardelor roşii! A strâns grenada la piept,
aceasta a făcut explozie şi pe loc l-a rupt în bucăţi. A căzut pentru neam, pentru Hristos, a devenit
erou martir al neamului nostru românesc.
La Gheorghe Filin, de asemenea s-au dus plutoane de soldaţi şi securişti să-l prindă. Au
înconjurat casa ca să-l aresteze, dar printr-o tactică a lui a scăpat din cleştele soldaţilor şi a fugit.
N-a avut însă noroc să scape de ei. Dacă ar fi reuşit să ajungă până la câmp şi să intre în
porumburi, nu-l mai vedea nimeni. Când să iasă din sat, soldaţii care erau acolo s-au luat după el.
Când s-au apropiat să-l înşface, Gheorghe Filin s-a aplecat, a luat un pumn de ţărână cu pietriş şi
a aruncat deasupra lor. Soldaţii, crezând că sunt ceva explozibile, s-au culcat la pământ în timp ce
Filin a fugit mai departe. Şi din nou soldaţii s-au luat după el şi, când să pună mâna pe el, a
repetat figura cu ţărână şi pietriş, iar soldaţii din nou s-au culcat la pământ. De data asta s-au
ridicat repede de jos, şi-au dat seama de truc şi că el nu are nici o armă. Atunci un soldat l-a ajuns
din urmă, i-a dat un pat de armă în cap. Filin a căzut jos şi soldaţii care veneau din urmă, care
cum îl ajungea, îl lovea cu patul armei în cap şi pe unde nimerea. Martora oculară, o femeie
Chiraţa Fanoş, a văzut grupul de soldaţi cum îl băteau pe Filin. Era chiar în drumul ei spre dărac,
unde mergea cu un sac de lână şi luase şi pe nepoţelul ei, Nicu Fanoş. Bietul copil s-a speriat aşa
de tare, că i-a zis: Bunico, uite cum îl omoară pe nenea Gheorghe. Bătrâna Fanoş, care îmi era
rudă, mi-a povestit că nepoţelul Nicu din sperietura aceea a făcut nişte ochi mari de nu mai putea
să-i închidă. Copilaşul a rămas cu ochii zgâiţi din spaima trasă şi s-a dus cu el la o femeie, l-a
descântat şi abia după ce a dormit şi-a revenit copilaşul. Au venit ofiţerii unde zăcea Filin şi le-au
făcut observaţii soldaţilor, că de ce l-au omorât. Ei au spus că banditul a vrut să fugă. Au dat
ordin soldaţilor să-l prindă de mâini şi de picioare şi să-l ducă lângă Gogu Puiu. Colonelul
Câmpeanu, şeful Securităţii, le-a dat ordin să-i arunce pe morţi într-un camion. Soldaţii stăteau
peste cadavrele morţilor şi cu isprava asta au plecat.
Pe logodnica lui Gogu Puiu, se zice că au îmbrăcat-o în straie macedoneşti şi a plecat tiptil
din comună cum a putut, luând-o peste câmpuri, printre porumburi, până a ajuns în comuna Viile.
Dar cum toate drumurile erau împânzite cu securişti, au arestat-o şi dus-o şi pe ea la Securitate.
Coloana de securişti a ajuns la Constanţa, la securitate, şi s-a dat ordin soldaţilor să-i ducă
pe morţi la morgă. Un soldat repede s-a dus la un ofiţer şi a raportat că un bandit se pare că a
mişcat. Ofiţerul s-a dus la comandant, a raportat cazul şi în câteva minute cel viu a fost dus la
116