Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

ce m-a salutat, mi-a spus: Camarade Ciolacu, să ştii că am primit ordin de sus să iei pe toţi
camarazii pe care îi ştii şi deseară pornim spre Bucureşti pentru lovitura de stat. în ce priveşte
transportul, comandamentul legionar de la Bucureşti ne-a trimis bilete pe C.F.R. şi le vom primi
diseară la gară. Am observat că era puţin cam agitat şi neliniştit. L-am privit drept în ochi,
căutam să-i surprind privirea, dar degeaba, mi-a fost imposibil, îi fugeau ochii în toate părţile.
în acel moment mi-a trecut prin inimă ca un fior pentru prima dată o bănuială. Nu cumva
este trădător Mănescu
Pe la licee începuseră arestările încă din luna martie, dar nu se bănuia de unde vine
trădarea. De aceea, eu i-am spus prompt: Camarade Mănescu, la ora patru după-masă să ne
întâlnim la hotelul lui Enache Perifan, la camera cinci, şi acolo o să hotărâm ce trebuie să
facem. Mănescu mi-a promis că o să ne întâlnim şi a plecat. Fără să fi vrut, am devenit şi eu
agitat, dezorientat şi pe la ora nouă dimineaţa am primit un aviz telefonic. Repede m-am dus la
poştă, am pus mâna pe receptor şi am început să vorbesc: Alo, cine e acolo Mihai Ergoveanu, a
venit răspunsul. Ergoveanu am întrebat eu. Da, aici e Mihai Ergoveanu. Ascultă, camarade
Ciolacu, diseară pleci cu băieţii la Bucureşti şi vezi să iei şi câteva... bucăţi, era vorba de
pistoale. Imediat am cunoscut că nu e vocea lui Ergoveanu. De aceea i-am pus o întrebare în
dialectul armânesc: O cai Mihale, cum îl cheamă pi Fendi Dar acel comisar, sau ce o fi fost, nu
ştia dialectul macedoromân şi mi-a răspuns: Ei, lasă acum, vorbim altă dată. Dacă am văzut că
nu este Ergoveanu, am lăsat receptorul şi am plecat. Mi-am zis în gând: nu încape îndoială că
acela nu-i Ergoveanu. Dar ceva era necurat la mijloc. Cine ştie ce i s-a întâmplat lui Ergoveanu.
M-am dus la Gică Perifan şi i-am spus şi lui că m-a chemat Ergoveanu la telefon, de la Iaşi, dar
am reuşit să aflu că era cu totul altcineva. Da, a zis Gică, totul este foarte suspect. Repede m-am
dus la Caratosi Tănase la brutărie şi i-am spus chestia cu telefonul şi cu cel ce vorbea în numele
lui Ergoveanu. De altfel, zise el, azi dimineaţă, cu noaptea în cap, a venit la mine Mănescu şi mi-a
spus să ne strângem mai mulţi camarazi, că a primit ordin de sus să plecăm diseară cu trenul la
Bucureşti pentru lovitura de stat şi biletele de tren le primim la gară.
Am rămas foarte nedumerit, cum i-am spus şi lui Mănescu, nu era nici un ordin scris, nici o
circulară că ar exista o lovitură de stat. Dar oricum nu i-am dat un răspuns concret, ci i-am spus să
vină deseară la hotelul lui Perifan. Bine ai procedat, a spus Caratosi, o să-i punem întrebări, cum
adică, dacă o fi lovitură de stat, numai el este singurul care ştie Ar trebui să ştie şi alte persoane
cu un trecut legionar, cum ar fi domnul avocat Ciulei, care este comandant legionar plin, şi alţii.
Până la urmă o să mergem să-l întrebăm pe domnul Ciulei, dacă e lovitură de stat trebuie să ştie şi
dânsul. Nu o să plecam aşa cu ochii închişi. Deci, i-am spus lui Caratosi, la orele patru vii pe la
mine şi împreună mergem să ne întâlnim cu Mănescu. M-am dus acasă abătut şi îngrijorat.
Ergoveanu, care trebuia să fi sosit acasă de la Iaşi, nu a venit, dar în schimb altcineva mi-a
telefonat în numele lui. Mănescu ne zorea să plecăm la Bucureşti, Ergoveanu nicăieri, iar noi nu
ştiam ce să credem. Eram îngrijorat şi simţeam că ceva rău se apropie. Cu aceste gânduri
frământându-mă, s-a făcut ceasul trei după masă şi nu a trecut mult timp că a venit Caratosi şi
împreună am plecat să ne întâlnim cu Mănescu. Noi doar bănuiam că ar putea fi trădător, dar din
moment ce nu aveam dovezi, nu puteam fi siguri.
Am ajuns la hotel, am bătut la uşa camerei numărul cinci şi, dacă ni s-a răspuns, am intrat.
Mănescu ne aştepta, ne-am salutat reciproc şi apoi am dat mâna cu el. Stătea lângă o masă şi
privea mereu pe fereastră în stradă. Noi ne-am oprit lângă el şi am început a-i pune întrebări cum
e cu lovitura de stat şi cu plecarea la Bucureşti. Rămâne cum v-am spus, ne-a spus el. Am primit
ordin de sus să ne ducem la Bucureşti. Şi unde în Bucureşti, l-am întrebat noi. în Piaţa Victoriei,
ne-a răspuns el, acolo au să ne aştepte alţi camarazi, care au să ne ducă la locul de unde vom
începe lovitura de stat! Atunci noi l-am luat tare: Bine, camarade Mănescu, dar în Bacăul acesta
numai dumneata ştii de lovitura de stat. Ar trebui să ştie şi alţi legionari mai vechi, aşa cum ar fi
domnul avocat Ciulei, care este comandant legionar plin. Nu te supăra, dar noi trebuie să ne
bazăm pe ceva mai concret, de aceea noi vom merge să-l întrebăm şi pe domnul Ciulei, să vedem
ce părere are dânsul. Şi cum noi îl întrebam cu curaj, la un moment Mănescu a crezut că noi l-am
46