Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

Gazda s-a retras şi a dispărut. Nicolae Fudulea, de data aceasta era hotărât să nu se predea viu în
mâna bestiilor roşii. A pus mâna pe armă, cu degetul pe trăgaci. A ieşit afară din casă, mergând
drept spre poartă. La poartă era un grup de securişti şi ei cu degetul pe trăgaci. Nicolae a trecut pe
lângă ei, dar aceştia nu i-au zis nimic. Şi-au dat seama de hotărârea haiducului, că la orice
somare, el i-ar fi secerat cu automatul pe loc. De fapt, aceasta şi dorea haiducul, să cadă în luptă
cu hoardele roşii, dar dorinţa lui a eşuat. A ieşit în stradă dar n-au deschis foc asupra lui. A mers
aşa până aproape de marginea comunei, mai era o casă unde era un alt grup de securişti, dar mai
numeros. Nicolae Fudulea a trecut şi pe lângă aceştia tot cu degetul pe trăgaci. Şi aceştia l-au
lăsat să treacă de ei spre câmp. Aveau ordin de la Bu-cureşti că pe Nicolae Fudulea să nu-l
împuşte, ci să-l prindă viu şi nevătămat. Fudulea s-a depărtat de ei la mai mult de o sută de metri
pe câmp. Crezând că a scăpat din cleştele securiştilor îşi iuţea pasul să se depărteze şi mai mult,
că de la o distanţă mai mare ar putea să lupte cu fiara roşie şi probabil să evadeze din nou. Dar o
canalie de securist, care avea arma cu lunetă, a ochit şi l-a împuşcat de i-a rupt fluierul piciorului.
A căzut jos, sângele îi curgea şiroaie şi durerile erau teribile. Nu se mai putea mişca, iar dorinţa
lui era să lupte, să nu cadă viu în mâinile lor. Dar acuma nu mai putea lupta, singurul lucru ce
putea să-l facă, era să-şi ia singur viaţa cu propria lui armă, ca să nu-l ridice de acolo viu
duşmanii neamului românesc. Dar ca unul care era un bun creştin, un ortodox convins, nu s-a
sinucis. A preferat să fie chinuit, schingiuit, martirizat, dar să rămână creştin. Nimeni nu ştie ce
au făcut cu el, unde l-au dus şi câte zile a mai fost în viaţă. Dar se ştie cum au luat viaţa atâtor mii
de buni români, prin cele mai groaznice şi prelungite schingiuiri. Nicolae Fudulea a dat securităţii
comuniste multă bătaie de cap şi a făcut pe mulţi români să reziste la acţiunile partidului
comunist, care lucra la distrugerea neamului românesc. Trădătorii de neam şi ţară erau satisfăcuţi
că banditul şi haiducul Nicolae Fudulea a căzut. Pentru bestiile roşii într-adevăr Nicolae Fudulea
a fost bandit, pentru că a încercat să le zădărnicească acţiunile. Dar pentru noi românii,
NICOLAE FUDULEA a fost un erou şi rămâne peste veacuri un martir al neamului românesc,
dar în special pentru fraţii lui, românii dobrogeni.
P
Hristu Zuba
rin luna iulie, treierişul de grâu şi de păioase era în toi. Din ordinul partidului, toată lumea
trebuia să-şi care recoltele la marginea satului ori a comunei şi acolo să vină maşina de
treierat, aproape de claia lor de cereale. Era multă lume acolo, şi cu treabă, şi fără treabă. într-o zi,
vine un jeep cu doi civili, sigur că erau securişti. Unul dintre ei întreabă: Cine este Costea
Brândea Oamenii l-au arătat, ăla mare. Ia vino încoace. Cum te cheamă Costea Brândea. Intră
cu el în jeep, dar nici n-au plecat bine la drum, că l-au şi luat la bătaie. Şi dă-i peste faţă, în cap, la
burtă, în coaste, unde nimereau şi unde le pica mai bine. Spune banditule, unde este Ciolacu
Nicolae! Nu ştiu. Şi dă-i cu pumnii într-una. L-au dus departe de sat, lângă pădure, sub un pod de
piatră, l-au legat cu o sfoară cu mâinile la spate, la sfoară au lăsat un ochi, în care l-au agăţat întrun
cârlig şi l-au ridicat în sus ca la abator şi dă-i bătaie cu un retevei, fără milă.
Durerile de bâtă sunt suportabile, dar durerile de la mâinile legate la spate şi apoi spânzurat
de o cracă de copac sunt îngrozitoare, fiindcă braţele de la umăr se dezlipesc din locul lor.
Durerea e aşa de mare că moartea e mai dulce decât durerea aceea. Costea ţipa ca din gură de
şarpe, dar ei strigau: Spune banditule, unde e Ciolacu. Daţi-mi drumu, tovarăşi, daţi-mi drumu, să
vă spun... L-au dat jos de la spânzurătoare. Spune banditule, unde e Ciolacu Vă rog, tovarăşi
ascultaţi-mă ce vă spun. N-aş fi nebun să suport atâta durere pentru Ciolacu, dar vă promit că o
să-l caut şi cum dau de el, vin şi vă spun. I-au dezlegat mâinile de la spate şi i-au spus: Ascultă
banditule, poimâine, joi seara, vii şi ne întâlnim aici. Dacă nu ne spui unde e Ciolacu, îţi facem
mormântul. Ascultă banditule, să nu scoţi nici un cuvânt unde ai fost, că noi o să ştim şi moartea
137