Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate
Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate
Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
C<br />
Activitatea noastrã legionarã<br />
ând s-a început reorganizarea Mişcării Legionare pe întreaga ţară, au venit la noi în comună<br />
doi studenţi, Spiru Bujgoli şi Spiru Popescu, care au fost trimişi de la sediul legionar<br />
judeţean prin mai multe comune pentru reorganizarea judeţului. Dumitru Barcu a fost şef de cuib<br />
legionar, dar fiind finul lui Mina Sima, primarul comunei şi mare duşman al Mişcării Legionare,<br />
s-a retras din mişcare şi a devenit şi el duşmanul nostru. Din cauza lui s-au retras din mişcare mai<br />
mulţi tineri, fiindcă peste tot prin comună şi pe la primărie vorbeau numai de rău Mişcarea<br />
Legionară.<br />
Studenţii, după ce s-au interesat despre situaţia noastră din comună, m-au rugat să chem pe<br />
băieţii care au rămas legionari. Au venit o serie de băieţi cu care am format un nou cuib, la care i-<br />
am dat denumirea de „Cuibul Uragan”, iar eu am rămas şef de cuib şi şef de garnizoană. Dau aici<br />
numele camarazilor care făceau parte din acest cuib:<br />
Ciolacu Nicolae<br />
Stere N. Scamanghia<br />
Constantin St. Mino<br />
Scoca G. Dimciu<br />
Iancu Dumitru<br />
Daicu G. Costea<br />
Iancu D. Onbas<br />
Bepa P. Nicolae<br />
Vasile St. Onbas<br />
S-a făcut un proces verbal cu activitatea noastră de cuib, am plătit cotizaţia din toamna<br />
anului 1933. Tot timpul cât nu s-a putut activa pe faţă, s-a activat mai pe ascuns, până în<br />
primăvara anului 1935, când a început reorganizarea Mişcării Legionare. După aceea ne-am<br />
salutat şi ne-am despărţit, Spiru Bujgoli şi Spiru Popescu au plecat mai departe prin alte comune<br />
ale judeţului, iar noi localnicii urma să ne continuăm munca legionară.<br />
D<br />
Activitatea legionarã<br />
e data asta am început să activăm mai bine şi mai temeinic, de acuma devenisem şi noi<br />
legionari mai vechi şi mai cu experienţă, trecusem şi noi prin prigoană, adică muntele<br />
suferinţei. Tatăl camaradului Doiciu Costea avea două case, cu două curţi, din care ne-au dat o<br />
cameră unde ne-am făcut sediul legionar. După ce am curăţit şi am văruit, am dus acolo o masă, o<br />
bancă şi câteva scaune, iar pe peretele dinspre Răsărit am pus o candelă. în fiecare sâmbătă seara<br />
când ne adunam la şedinţă, înainte să depunem jurmăntul, aprindeam candela, iar deasupra<br />
candelei străjuia icoana Arhanghelului Mihail, pe care ne-o procurasem de la sediul legionar din<br />
Silistra.<br />
A<br />
Punctualitate si initiativã<br />
m început să ţinem regulat şedinţe legionare, în fiecare sâmbătă seara. O primă iniţiativă pe<br />
care am luat-o, am căutat să ne însuşim punctualitatea, adică să respectăm ora pentru care<br />
ne-am hotărât să ne adunăm la şedinţe.<br />
într-una din şedinţele noastre am discutat ce am putea face spre a îmbunătăţi comuna<br />
noastră. Ne gândeam, de exemplu, la facerea unui pod, un drum, ori o fântână etc. în sfârşit, neam<br />
decis ca pentru început să îndreptăm un drum comunal. într-o zi ne-am adunat toţi camarazii<br />
16