Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate
Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate
Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
E<br />
Spovedania si împãrtãsirea haiducilor<br />
ram în 15 aprilie 1949, o vineri, chiar cu două zile înainte de Săptămâna Mare a Paştilor. Am<br />
stabilit împreună cu Nicolae Fudulea şi Gogu Puiu că mâine seară vom fi în satul Lunca,<br />
unde vom ţine o şedinţă. Toţi au fost de acord, am dat mâna cu toţi camarazii, ne-am salutat şi eu<br />
am plecat spre Lunca. Din Ceamurlia până la Lunca sunt cam patru sau cinci kilometri, de aceea<br />
mă deplasam repede de la un loc la altul. M-am dus la gazda mea, Costea Brândea, şi m-am<br />
culcat. Camarazii mei nu ştiu ce s-or fi gândit, că dinspre ziuă, cu noaptea în cap, au sosit în satul<br />
Lunca. Au bătut la uşa gazdei mele, Costea Brândea, care i-a întrebat cine sunt şi ce vor aşa de<br />
dimineaţă. Ei au răspuns că sunt camarazii lui Ciolacu. Eu, care eram în picioare, când am auzit<br />
bătăi la uşă, recunoscându-i, i-am spus lui Costea să deschidă uşa. Au intrat şi au dat mâna cu<br />
gazda şi cu mine.<br />
Erau toţi patru: Nicolae Fudulea, Gogu Puiu, Iancu Ghiuvia şi Hristu Pariza. Nicolae<br />
Fudulea a întrebat pe Brândea dacă ştie câţi legionari sunt în sat. El le-a spus că este un inginer,<br />
Gicu Andrei, şi un croitor, Tomiţă Unguru. Dar preotul satului, întreabă Nicolae, ce fel de om<br />
este Gazda îi spune că el este un preot bun, face o slujbă frumoasă şi ţine predici bune, dar dacă<br />
este legionar sau nu, asta nu ştie. L-a trimis pe Costea să-l cheme pe preotul Stere Popovici să<br />
vină la el. Când a intrat preotul în casă şi ne-a văzut pe toţi cu arme automate, a avut o strângere<br />
de inimă, pentru că nu ştia cine suntem şi despre ce este vorba. După ce a dat mâna cu noi toţi,<br />
ne-am recomandat fiecare. Nicolae Fudulea era cu iniţiativa, iar Gogu era cu cuvântul, că el<br />
vorbea frumos şi curgător, astfel a zis: Preacucernice părinte, de nimeni nu aveţi a vă teme. După<br />
cum ştiţi în trecut, cruciadele plecau spre Ierusalim cu preoţi, cu împărat şi oştiri. Mergeau<br />
pentru eliberarea mormântului Domnului nostru Isus Hristos de sub stăpânirea păgânilor, măcar<br />
că păgânii mai credeau în Dumnezeu. în schimb ateii aceştia care cred în Stalin, satana lor, în<br />
puterile întune-ricului, şi care sunt întruchipaţi în comunism, sunt mult mai feroce decât orice<br />
fiară sălbatică de pe pământ. Căpitanul a spus: Dacă vine fiara roşie, comunismul de la Răsărit,<br />
până nu ne vor sataniza, nu vor pleca de la noi din ţară. De aceea şi noi, la fel ca în cruciadele<br />
din trecut, am hotărât să punem mâna pe arme şi să scoatem fiara roşie din ţara noastră, înainte<br />
de a ne sataniza.<br />
Gogu Puiu l-a întrebat pe părintele dacă noi haiducii putem să ne spovedim şi să ne<br />
împărtăşim, pentru că unii dintre ei mâncaseră carne cu o zi înainte. Părintele a spus că el poate să<br />
ne împărtăşească, dar trebuie să ţinem post cel puţin 24 de ore, pentru ca să se elimine totul din<br />
stomac. A doua zi a venit părintele cu sfânta împărtăşanie şi, după ce ne-a spovedit şi ne-a dat<br />
canon, ne-a împărtăşit.<br />
Nicolae Fudulea şi Gogu Puiu au trimis pe gazda Costea Brândea să-l cheme pe inginerul<br />
Gicu Andrei. Când a sosit, toţi cei prezenţi am făcut cunoştinţă cu el. I s-a spus că, înainte de a fi<br />
haiduci, noi suntem legionari, şi Gogu Puiu s-a întreţinut cu el pe chestiuni legionare. Totodată i<br />
s-a mai spus că noi avem lipsă de arme. Gicu Andrei luase parte la război şi era ofiţer de rezervă<br />
în armată, iar când s-a eliberat a venit acasă cu arme. Mai târziu ne-a adus un automat cu 32 de<br />
focuri, un pistol numărul nouă, scurt, şase încărcătoare şi o lădiţă cu 250 de cartuşe. Toate au fost<br />
puse într-un lighean cu petrol, că erau ruginite de atâta stat îngropate în pământ. Gogu le-a curăţit<br />
pe toate şi le-a şters. Apoi a voit să facă probă, să vadă cum funcţionează automatul. A pus<br />
încărcătorul cu cartuşe pe ţeavă şi, cum percutorul are acul cam pronunţat, din greşeală l-a atins<br />
cam tare şi deodată arma a luat foc şi s-au produs trei detunături. Gloanţele au intrat în perete şi<br />
camera s-a umplut de miros. Soru-mea, Chiraţa, repede a sărit şi a ieşit afară în curte, ca să vadă<br />
dacă nu trece cineva pe stradă. Putea să fie vreun comunist, care ar fi dat fuga la primărie să<br />
spună că la Costea Brândea se trage cu arma şi îndată ar fi venit securitatea şi armata câtă frunză<br />
şi iarbă şi ne-ar fi împuşcat pe toţi. Am avut noroc că nu a trecut nimeni pe stradă şi am scăpat<br />
teferi.<br />
97