Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

E
Spovedania si împãrtãsirea haiducilor
ram în 15 aprilie 1949, o vineri, chiar cu două zile înainte de Săptămâna Mare a Paştilor. Am
stabilit împreună cu Nicolae Fudulea şi Gogu Puiu că mâine seară vom fi în satul Lunca,
unde vom ţine o şedinţă. Toţi au fost de acord, am dat mâna cu toţi camarazii, ne-am salutat şi eu
am plecat spre Lunca. Din Ceamurlia până la Lunca sunt cam patru sau cinci kilometri, de aceea
mă deplasam repede de la un loc la altul. M-am dus la gazda mea, Costea Brândea, şi m-am
culcat. Camarazii mei nu ştiu ce s-or fi gândit, că dinspre ziuă, cu noaptea în cap, au sosit în satul
Lunca. Au bătut la uşa gazdei mele, Costea Brândea, care i-a întrebat cine sunt şi ce vor aşa de
dimineaţă. Ei au răspuns că sunt camarazii lui Ciolacu. Eu, care eram în picioare, când am auzit
bătăi la uşă, recunoscându-i, i-am spus lui Costea să deschidă uşa. Au intrat şi au dat mâna cu
gazda şi cu mine.
Erau toţi patru: Nicolae Fudulea, Gogu Puiu, Iancu Ghiuvia şi Hristu Pariza. Nicolae
Fudulea a întrebat pe Brândea dacă ştie câţi legionari sunt în sat. El le-a spus că este un inginer,
Gicu Andrei, şi un croitor, Tomiţă Unguru. Dar preotul satului, întreabă Nicolae, ce fel de om
este Gazda îi spune că el este un preot bun, face o slujbă frumoasă şi ţine predici bune, dar dacă
este legionar sau nu, asta nu ştie. L-a trimis pe Costea să-l cheme pe preotul Stere Popovici să
vină la el. Când a intrat preotul în casă şi ne-a văzut pe toţi cu arme automate, a avut o strângere
de inimă, pentru că nu ştia cine suntem şi despre ce este vorba. După ce a dat mâna cu noi toţi,
ne-am recomandat fiecare. Nicolae Fudulea era cu iniţiativa, iar Gogu era cu cuvântul, că el
vorbea frumos şi curgător, astfel a zis: Preacucernice părinte, de nimeni nu aveţi a vă teme. După
cum ştiţi în trecut, cruciadele plecau spre Ierusalim cu preoţi, cu împărat şi oştiri. Mergeau
pentru eliberarea mormântului Domnului nostru Isus Hristos de sub stăpânirea păgânilor, măcar
că păgânii mai credeau în Dumnezeu. în schimb ateii aceştia care cred în Stalin, satana lor, în
puterile întune-ricului, şi care sunt întruchipaţi în comunism, sunt mult mai feroce decât orice
fiară sălbatică de pe pământ. Căpitanul a spus: Dacă vine fiara roşie, comunismul de la Răsărit,
până nu ne vor sataniza, nu vor pleca de la noi din ţară. De aceea şi noi, la fel ca în cruciadele
din trecut, am hotărât să punem mâna pe arme şi să scoatem fiara roşie din ţara noastră, înainte
de a ne sataniza.
Gogu Puiu l-a întrebat pe părintele dacă noi haiducii putem să ne spovedim şi să ne
împărtăşim, pentru că unii dintre ei mâncaseră carne cu o zi înainte. Părintele a spus că el poate să
ne împărtăşească, dar trebuie să ţinem post cel puţin 24 de ore, pentru ca să se elimine totul din
stomac. A doua zi a venit părintele cu sfânta împărtăşanie şi, după ce ne-a spovedit şi ne-a dat
canon, ne-a împărtăşit.
Nicolae Fudulea şi Gogu Puiu au trimis pe gazda Costea Brândea să-l cheme pe inginerul
Gicu Andrei. Când a sosit, toţi cei prezenţi am făcut cunoştinţă cu el. I s-a spus că, înainte de a fi
haiduci, noi suntem legionari, şi Gogu Puiu s-a întreţinut cu el pe chestiuni legionare. Totodată i
s-a mai spus că noi avem lipsă de arme. Gicu Andrei luase parte la război şi era ofiţer de rezervă
în armată, iar când s-a eliberat a venit acasă cu arme. Mai târziu ne-a adus un automat cu 32 de
focuri, un pistol numărul nouă, scurt, şase încărcătoare şi o lădiţă cu 250 de cartuşe. Toate au fost
puse într-un lighean cu petrol, că erau ruginite de atâta stat îngropate în pământ. Gogu le-a curăţit
pe toate şi le-a şters. Apoi a voit să facă probă, să vadă cum funcţionează automatul. A pus
încărcătorul cu cartuşe pe ţeavă şi, cum percutorul are acul cam pronunţat, din greşeală l-a atins
cam tare şi deodată arma a luat foc şi s-au produs trei detunături. Gloanţele au intrat în perete şi
camera s-a umplut de miros. Soru-mea, Chiraţa, repede a sărit şi a ieşit afară în curte, ca să vadă
dacă nu trece cineva pe stradă. Putea să fie vreun comunist, care ar fi dat fuga la primărie să
spună că la Costea Brândea se trage cu arma şi îndată ar fi venit securitatea şi armata câtă frunză
şi iarbă şi ne-ar fi împuşcat pe toţi. Am avut noroc că nu a trecut nimeni pe stradă şi am scăpat
teferi.
97