Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

A treia seară, eu, Nicolae Fudulea şi Gogu Puiu ne-am hotărât să mai chemăm oameni de
încredere din sat să ia parte la şedinţele noastre. Iancu Ghiuvia avea o rudenie în sat, pe A. Zica,
şi acesta cunoştea bine pe cei din sat. Iancu Ghiuvia şi Hristu Pariza s-au dus la Zica şi toţi trei au
umblat noaptea prin sat pe la oameni, pe care îi ştiau a fi oameni, de încredere, pentru a fi chemaţi
la şedinţă. Au venit mai mulţi cetăţeni care nu erau legionari, dar erau buni români.
Au fost prezenţi următorii: părintele Stere Popovici, Gicu Andrei, Mihai Sicu, Costea Sicu,
Nicolae Câju, Iancu Costericu, Nicolae Arnăutu, Tomiţă Ungur, Dimciu Costicu, Boncu Peniu -
şeful ţărăniştilor, Ioan Toma - şeful liberalilor, gazda Costea Brândea şi noi, Nicolae Fudulea,
Gogu Puiu, Iancu Ghiuvia, Hristu Pariza şi eu Nicolae Ciolacu. S-a comandat: Drepţi!, după care
părintele a spus rugăciunea Tatăl Nostru şi împreună cu el şi noi. Apoi Gogu Puiu a ţinut o
cuvântare, în care a arătat că ţara noastră e într-o stare de silnicie, cu arestări şi împuşcări de
oameni nevinovaţi, ţăranilor le-au luat vitele şi grâul, se pun cote de tot felul, iar acum vor să le ia
şi pământul. Avem veşti că în Munţii Carpaţi sunt o mulţime de oameni care au scăpat de sub
mâna securităţii, care sunt înarmaţi şi luptă în gherile împotriva comunismului. La fel colonelul
Arsenescu, cu mulţi ostaşi de ai lui, şi studentul Gavrilă luptă şi fac pagube bestiilor roşii. în
ultimul timp au fost lansaţi în Carpaţi paraşutişti din Apus, deci sunt semnele unui conflict
internaţional. Nimeni nu se poate îndoi că Apusul, europenii nu se vor lăsa ocupaţi de ruşi fără
război. Comunismul ameninţă nu numai Europa, ci lumea întreagă. Iar noi, ţara noastră, nu
trebuie să aşteptăm să vină cineva din afară să ne scape de ruşi. Noi suntem pământului, ruşii sunt
ocupanţi. Ocupantul are putere limitată, dar noi localnicii fiind mulţi, avem putere nelimitată.
Deci, noi avem datoria de a lupta până ce ne vom vedea ţara eliberată nu numai de ruşi, ci şi de
comunism.
După aceste cuvinte, Gogu le mulţumeşte tuturor celor prezenţi că au luat parte la şedinţa
noastră românească de rezistenţă împotriva comunismului. După el au mai vorbit şi alţii, care au
împărtăşit aceeaşi speranţă, că în curând o să ne vedem ţara eliberată de comunism. Şedinţa a
ţinut câteva ore şi la sfârşit toţi cei prezenţi ne-am salutat cu multă dragoste. Ne-am despărţit cu
îmbrăţişări şi cu sărutări, ca pe timpuri de restrişte. Parcă aveam un presentiment de ceva rău, că
se apropie un sfârşit tragic al Haiducilor. Au rămas la urmă legionarii de care ne-am despărţit cu
T.L.C. Rămânând doar noi cinci, am trecut la împărţirea cartuşelor şi încărcătoarelor. Lui Gogu
Puiu, care avea numai un pistol de brâu, scurt, i s-a dat automatul cu 32 de focuri primit de la
Gicu Andrei, iar lui Iancu Ghiuvia i s-a dat pistolul, fiindcă avea nevoie de el. La urmă ni s-a pus
masa, am cinat şi după cină ne-am ridicat gata de plecare. Nicolae Fudulea şi Gogu Puiu au
mulţumit gazdei, Costea Brândia, spunându-i: Trei zile cât am stat la dumneavoastră, mereu neaţi
pus masă, ne-aţi primit şi găzduit cu atâta bunăvoinţă şi generozitate încât noi ce putem să
spunem, că vă mulţumim din toată inima şi din tot sufletul şi bunul Dumnezeu să vă răsplătească,
să vă dea sănătate şi tot ce vă doriţi. Le-am dat noapte bună, am dat mâna cu gazdele, ne-am luat
armele, rucsacul în spate şi am plecat. în curte ne-a aşteptat o căruţă cu cai şi noi toţi, cei cinci
haiduci ne-am urcat în căruţă. Am pornit pe drumul cazacilor, care duce drept spre şoseaua ce
vine de la Constanţa spre Tulcea. Când ne-am apropiat de şosea am dat drumul căruţaşului, iar
noi trebuia să traversăm şoseaua şi să mergem în satul Testemel, să ţinem şi acolo o şedinţă la fel
ca în satul Lunca.
De abia am apucat să trecem şoseaua, când dinspre Constanţa, în toiul nopţii, vine o maşină
cu farurile aprinse. Când s-a mai apropiat, deodată Gogu a zis: Camarazi, este jeepul securităţii,
luaţi armele la ochi, cu mâna pe trăgaci, să-i împuşcăm dacă este nevoie. Repede ne-am culcat
lângă şosea, am săltat armele şi aşteptam să ajungă jeepul cu securişti în faţa noastră, să tragem.
Cum maşina se apropia tot mai mult de noi, Gogu a văzut că noi eram hotărâţi să tragem şi, doar
cu câteva clipe înainte de a fi în dreptul nostru, deodată ne zice: Camarazi, jos armele, nu trageţi.
Jeepul a trecut fără ca noi să tragem. După ce a trecut încolo, Gogu a zis: Camarazi, eu am
încercat să văd cât sunteţi de hotărâţi, dar voi era chiar să trageţi. Păi, dacă ai zis să tragem, nu
trebuia oare să ascultăm Bine, dar voi nu v-aţi gândit, dacă noi împuşcam securiştii, ce
represalii puteau să vină asupra noastră şi asupra familiilor noastre
98