Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

N
Activitatea legionarã ilegalã
-am încetat însă nici un moment activitatea legionară, dar nu mai ţineam şedinţe de
garnizoană, ci ne întâlneam doi-trei în câte o casă. Astfel ne comunicam reciproc ceea ce
ştiam, sau ce mai auzeam vorbindu-se despre Mişcare. Comunicam de la om la om tuturor celor
din garnizoană, cântam în surdină cântece legionare, deci într-un cuvânt, ţineam treaz duhul
Mişcării. La urmă, despărţindu-ne, ne salutam cu: Trăiască Legiunea şi Căpitanul!
în primăvara anului 1940 s-a auzit că Nae Ionescu a murit subit. Vestea aceasta ne-a fost
comunicată repede şi astfel am aflat cu toţii despre moartea prin otrăvire a marelui nostru filosof,
profesorul universitar Nae Ionescu.
încă din 1939, Nae Ionescu a fost chemat la palat ca să ia parte ca membru la Frontul
Renaşterii Naţionale şi să poarte uniforma ticluită de Carol al II-lea. Mulţi dintre profesorii
universitari mai de vază erau chemaţi la palat unde, printre altele, trebuiau să sărute şi mâna
„domniţei Lupescu”. Profesorului Nae Ionescu i s-a propus să devină prim-ministru, la care
profesorul a răspuns că nu-i permite linia lui moral-creştină să ocupe un asemenea scaun. El era
un creştin care practica cu multă sfinţenie religia ortodoxă, ţinând posturile şi împărtăşindu-se des
cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.
Refuzând demnităţile oferite de rege şi nefăcând nici un compromis, a fost înlăturat din
luptă prin metoda atât de obişnuită adversarului milenar, prin otrăvire. Astfel, un stâlp al Bisericii
Creştine a fost prăbuşit, iar calea desfrâului şi a prostituării politice era deschisă. Carol îşi făcea
mendrele în tihnă.
Din nou ne-am mâhnit cu toţii. Toate aceste asasinate, începând cu Căpitanul nostru drag,
mulţimea comandanţilor noştri legionari şi uciderile din lagăre ne făceau să ne tremure inima de
revoltă şi durere. Dar nu puteam să vorbim nimic deoarece posturile de jandarmi din toate satele
s-au întărit, dublându-se ca număr. Acum ajunseseră să fie cinci-şase jandarmi la fiecare post,
care zilnic circulau prin comună şi mai ales pe lângă casele pe care le suspectau. Mocnea inima în
noi de atâta răutate în ţară, dar nu puteam face nimic. Dictatura lui Carol era întărită bine.
Ne-am întâlnit cu camarazi din oraşul Silistra, printre care amintesc pe studentul Teodor
Verioti, şi cu alţi studenţi legionari care veneau de la Bucureşti. Ne întâlneam şi cu fostul şef
legionar de judeţ, Alexandrescu, care ne-a povestit despre Nae Ionescu. El spunea că profesorul
universitar de filosofie Nae Ionescu a fost cel mai luminat naţionalist de dreapta. El nu putea să
sufere organizaţiile politice cu concepţii masonice, ateiste şi antinaţionale şi, după cum se ştie, a
fost otrăvit mişeleşte de slugile masoneriei şi ale lui Carol al II-lea.
După asasinarea Căpitanului şi a celorlalţi 13 comandanţi, a urmat împuşcarea
comandanţilor legionari în lagăre şi apoi împuşcarea a câte trei-patru legionari în fiecare judeţ.
Aceştia au fost lăsaţi câteva zile la locul crimei regale, pentru a speria lumea să nu se revolte. în
toată această perioadă situaţia noastră, a celor încă neexecutaţi, era îngrozitor de apăsătoare.
Î
Revolutia legionarã
n primăvara şi vara anului 1940, prin lunile iunie şi iulie, au apărut la noi în judeţul Durostor,
în Silistra şi prin comune inginerul Traian Boeru şi Vasile Zotu. Amândoi au venit de la
Bucureşti, unde se pregătea alungarea regelui criminal din ţară, pentru a ne pregăti în cazul unei
revolte populare. Pe Traian Boeru nu l-am văzut niciodată, dar Vasile Zotu colinda satele şi
comunele noastre din judeţul Durostor. Era un tip mai slăbuţ şi destul de înalt. Pentru a se putea
strecura prin sate şi comune fără prea multe probleme, îmbrăca o pelerină bej şi pe cap îşi punea o
şapcă fistichie. Şi-a cumpărat o gloabă de cal şi o căruţă dobrogeană, iar în buzunar avea un
38