Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

arestat pe Vasile Caratoşi, Gheorghe Babu, Constantin Ciotim, Tudorache Pipi, Iancu Ploscaru
şi pe Dima Macu, toţi din organizaţia de rezistenţă contra comunismului.
în altă seară, vine Zică la mine şi îmi spune: Măi Ciolacu, acum câteva seri securitatea a
fost în comuna Panduru, să-l aresteze pe Stere Grasu care era gazda noastră. Dar pe el, care
dormea mai mult pe afară decât în casă şi cu mare grijă şi la primul lătrat al câinilor, a fugit.
Securitatea a înconjurat casa şi au perchiziţionat peste tot, dar el era fugit de mult. în schimb au
arestat pe Iancu Zoricu, Mihai Tutungiu, Nicolae Dimcea, Iancu Nirlu, Damu Zica şi Iancu
Pirnea. Zică a mai continuat: Azi am fost la târgul din Baia, unde m-am întâlnit cu băieţi de ai
noştri şi mi-au spus că se fac arestări pe capete prin satul Runcu, prin comunele Râmnic, Colelia,
Cartoiu şi Sarai.
Zică avea o fire domoală, liniştită şi era foarte inteligent. A stat câteva ore la mine în chilie
şi, foarte amărât, mi-a vorbit: Nu s-a mai pomenit pe lume ce fac bandiţii ăştia. Percheziţii,
arestări după metoda bolşevică. Nu se ştie unde îi duce securitatea, se aude că pe unii i-ar duce
în Bărăgan, iar pe alţii tocmai în Siberia. Au lăsat părinţi bătrâni şi neputincioşi, soţii cu copilaşi
mărunţi şi gospodării model, curţi pline cu animale. Ce se va alege de aceste familii şi de
gospodăriile lor, praf şi pulbere. Totul se va nărui, totul se va distruge şi astfel aceste bestii vor
distruge ţara întreagă. Cine va putea să descrie vreodată toate aceste suferinţe şi distrugeri, aceste
barbarii şi crime produse de tirania comunisto-bolşevică. Toată ţara e în suferinţă. Zică mi-a dat
noapte bună şi a plecat la culcare. Eu am început să mă gândesc la tot ce mi-a vorbit Zică. în
comuna Sinoe am organizat, m-am înarmat şi am ţinut şedinţe anticomuniste; în comuna Panduru,
la gazda Stere Grasu, am luat parte la şedinţe anticomuniste. în comuna Baia, unde m-a consultat
doctorul Cociu Hagi, au fost arestaţi mai mulţi cetăţeni din organizaţia noastră: Ion Rujea, Enache
Avganti, dr. Cociu Hagi, Cenuşe, plutonier de jandarmi, Dimcea Caramihai, Nicolae Marzăvan,
Iancu Goga şi Mihai Gurguţ. Acesta din urmă a fost luat de lângă mireasă,în timpul nunţii, în
văzul nuntaşilor. A fost legat de securitate şi dus în maşina neagră şi nuntaşii au rămas
înmărmuriţi şi îngroziţi, cu multă durere şi jale, cu mireasa lângă ei. Toată bucuria unei căsnicii
noi s-a topit la apariţia satanicei securităţi.
Miercuri, 24 octombrie 1951, era o zi de toamnă cam răcoroasă, dar senină. Dimineaţa pe
unele locuri a căzut bruma. De cum s-a făcut ziuă, Zică a venit la mine şi mi-a spus că securiştii
umblă toată noaptea prin sate ca nişte câini turbaţi şi arestează într-una. Pe când discutam cu Zică,
mi s-a întâmplat ceva neobişnuit, mi-a trecut aşa ca un fior prin inimă şi parcă mă apăsa ceva
greu. Sunt fenomene pe care omul nu şi le poate explica. I-am lui Zică: Măi Zică, nu ştiu de ce mi
se pare mie că ceva nu e în regulă. Nu cumva e cineva afară Zică, om care nu obişnuia să înjure,
a zis: Dă-i în mă-sa, vezi-ţi de treabă, că nu e nimeni, caută el să mă liniştească. Dar eu nu am
putut să mă liniştesc. Că înlăuntrul meu era ceva ce mă râcâia, ce nu-mi da pace. I-am zis lui
Zică: Am să ies puţin sus, la uşa grajdului, să ascult şi să văd ce se mai întâmplă pe afară. M-am
dus la uşa grajdului şi am deschis-o puţin, uşor, fără cel mai mic zgomot. Cum ascultam foarte
atent, am auzit un zgomot uşor, ca şi când cineva ar fi smuls o bucată de stuf din gardul care
despărţea curtea lui Zică de vecinul său, Vasile Cicheli. Era logic că cineva voia să treacă în
curtea lui Zică. Mai aveam un semn: Cicheli avea două javre de căţei care toată noaptea lătrau,
dar în seara asta era linişte de parcă le-ar fi legat gurile. Ori parcă i-ar fi dus undeva, ca să nu
latre. Iarăşi logic: Cineva avea interes să fie multă linişte, ca să mă poată urmări pe mine. S-a
creat o linişte ca de mormânt. Am coborât jos în chilie, unde Zică se delecta răsfoindu-mi Biblia.
Am schimbat câteva cuvinte cu el, apoi ne-am spus noapte bună şi el a plecat la culcare iar eu am
rămas foarte abătut, posomorât şi îngrijorat. Nu ştiu cine era cel care mă vestea că o să am mare
necaz. Sfântul Pavel, în scrisoarea către Romani, spune că în om sunt două firi: Căci nu ştiu ce
fac: nu fac ce vreau, ci fac ceea ce urăsc... Pentru că binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci
răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
Aşadar, după multă frământare sufletească mi-am zis: Una din aceste două firi mă anunţă
că vine peste mine mare necaz.De acolo îmi vine îngrijorarea, supărarea. Eu cred în destin şi cum
spunem noi ţăranii: Ce ţi-e scris, în frunte-i pus. Şi atunci nu am încotro. Prin absurd, de s-ar
140