Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

programul lui. Nicolae Fudulea, după ce s-a asigurat că miliţianul nu mai e la uşa lor, s-a uitat la
Stere şi i-a zis: Măi Stere, vrei să evadăm Da, sigur că vreau, dar cum, că nu putem. Atunci
Fudulea a scos bucata de metal de sub zeghe. Era o jumătate de scoabă cu care se prind câte două
grinzi laolaltă. Scoaba asta s-a nimerit să fie ruptă chiar în două. Fudulea i-a zis lui Stere: Cu
bucata asta de fier noi vom evada din închisoarea de la Constanţa.
Nicolae Fudulea se gândea acum să-şi facă un plan de evadare şi ţinta lui era spre gratiile
de la fereastră, să scobească în perete pe lângă ele şi să le tragă afară una câte una. Dar când Că
miliţianul avea ordin să treacă din moment în moment pe la celule, să vadă ce fac deţinuţii.
Deţinuţii, de la ora cinci dimineaţa, când suna deşteptarea şi până seara la ora zece, când suna
stingerea, nu aveau voie să stea lungiţi, ori să doarmă, ori să scrie ceva, nici chiar în palmă, ori să
cânte, sau să vor-bească tare şi nici chiar să se uite spre fereastră şi alte nimicuri, care erau
socotite ca infracţiuni grave. Pentru aceste fapte deţinutul primea două sau trei zile de carceră, sau
chiar şapte zile de izolare la zarcă.
Fudulea totuşi avea un plan ingenios. La orele 12 se dădea masa deţinuţilor. Miliţianul,
şeful secţiei, cu doi hoţi deţinuţi de drept comun, venea cu un hârdău să împartă mâncarea
deţinuţilor, cameră după cameră, şi era aşa de ocupat cu treaba asta că nu se mai preocupa de alte
persoane. De multe ori împărţitul mesei dura mai mult de o oră şi în timpul acela nimeni nu stătea
la vizeta uşii. Acesta era timpul de care profita Fudulea ca să lucreze la fereastră şi lucra cu zel şi
cu sete pentru evadare, iar Stere stătea cu urechea la uşă să audă dacă cineva se apropia de uşa
lor. Cu scoaba aceea cu cioc ascuţit şi puternic, râcâia la perete sub gratii să ajungă la cele trei
vergele care erau băgate în perete. A dat de prima vergea, dar au observat că s-a terminat masa şi
Fudulea s-a oprit din lucru. Dar s-a ivit o altă problemă, acolo unde a râcâit s-a făcut ca un
şănţuleţ. Din săpunaşul ce fiecare deţinut îl avea pentru spălat pe mâini şi pe faţă, cu puţină salivă
şi cu praful de la râcâială au făcut o pastă cu care a astupat şănţuleţul, încât nu se cunoştea nimic.
La toate controalele de la vizetă miliţianul îi vedea că stau reglementar la marginea patului. Au
continuat şi în timpul mesei de seară şi a doua zi la masa de la orele 12, apoi la masa de seară,
până au reuşit să mişte cele trei vergele. La fiecare întrerupere de lucru, cu pasta săpunaşului, care
avea culoarea peretelui, astupau şanţul rămas. Cele trei vergele erau dezgropate, dar vergeaua de
la mijloc nu lăsa să se poată mişca gratia. în sfârşit, a terminat şi cu vergeaua de la mijloc; acum
urma să încerce cât loc se va face pe sub gratii ca să poată ieşi şi evada. Au constatat că ar putea
ieşi pe sub gratie, dar numai în cămaşă şi indispensabili.
Au împins vergelele la locul lor şi au astupat şănţuleţele cu pasta lor specială şi s-au aşezat
fiecare la locul lui, stând reglementar. Stăteau liniştiţi pe marginea patului, e un fel de a zice, căci
de acum începuse marea frământare. Cum să evadeze, care e timpul cel mai potrivit pentru
evadare. Eu, ca unul care am stat de mai multe ori în închisoarea militară Tataia din Constanţa şi
cunosc poziţia celulei unde au stat camarazii mei dragi, Nicolae Fudulea şi Stere Grasu, voi
încerca să descriu evadarea lor. E o evadare mai interesantă decât în filme. A fost ceva de
necrezut, dar totuşi au evadat.
închisoarea Tataia, de jur împrejur are o centură de zid şi dimensiunile le dau cu
aproximaţie. Le dau numai după cum am putut să le apreciez cu privirea ochilor, deci în mod
probabil. Centura era înaltă cam de doi metri - doi metri şi jumătate, iar grosimea zidului de vreo
70 de centimetri, până la unmetru. Deasupra zidului sunt gherete, unde stau soldaţii de pază.
Distanţa între gherete - probabil 50 metri.
Paza de pe ziduri se face de soldaţii de la M.A.I. (Ministerul Afacerilor Interne). Soldaţii de
pe zid, cu arma în mână tot timpul, se plimbă de la o gheretă la alta. în coridor sunt depozitate
lemnele de foc pentru încălzirea pe timpul iernii. Acestea erau stivuite în metri chiar pe lângă zid.
Se vor sui pe lemne şi apoi cu mâinile se vor căţăra pe zid până vor reuşi să ajungă pe coama lui,
de acolo cu oarecare risc şi dibăcie vor sări drept în stradă. Astfel vor fi liberi din nou.Dar
destinul nu-i cum vrea omul, ci cum vrea Domnul. Planul de evadare era făcut, acum trebuia
timpul potrivit să-l pună în aplicare. De la fereastra lor şi până la poarta principală, unde era
corpul gardienilor, distanţa era de aproximativ 50 - 60 de metri. Aici, la această poartă, era o
132