Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

împărţise atunci într-o masă românească credincioasă comandamentelor naţionale şi o minoritate
a cozilor de topor care, susţinută de armatele sovietice, reuşea să ţină sub teroare întregul
teritoriu. Din nenorocire, fenomenul se manifesta oriunde, ca unul din efectele progresului tehnic
care permite puterii executive, oricât de nepopulară ar fi, să stăpânească printr-o superioritate
militară mulţimile neînarmate. Inechitatea acestui raport artificial de forţe a dobândit aspecte
dramatice în rezistenţa anticomunistă din Dobrogea.
Nicolae Ciolacu, după cum bine se vede, nu este şi nu pretinde a fi un scriitor de meserie.
Şi-a aşternut amintirile nu dintr-o vocaţie literară, şi cu atât mai puţin din dorinţa de a fi autor de
cărţi. Mărturisirile lui răspund unui legământ faţă de cei ce şi-au dat viaţa într-o luptă în care
putea şi el să cadă. Mărturiseşte pentru ei, ca fapta lor să intre în panteonul posterităţii. Şi cum
prin formaţia sa naturală nu se îndeletniceşte cu reflecţii şi idei, ci trăieşte sub imperiul faptelor,
succesiunea lor din Haiducii Dobrogei îţi pătrunde în suflet ca un torent de imagini, cu o cascadă
de întâmplări răscolitoare. Calitatea lor emoţională nu stă în meşteşugul autorului, ci în puterea cu
care le trăieşte.
Fără să fac pronosticuri, cred că două capitole îşi vor găsi pentru totdeauna loc în analele
luptelor noastre de eliberare: episoadele închinate lui Gogu Puiu şi Nicolae Fudulea. Sunt, dacă
pot spune aşa, sfinte obsesii ale autorului care, după lectura cărţii, devin şi ale noastre. Să nu
ignorăm că aceşti oameni şi-au dat bine seama că au pornit pe un drum fără întoarcere. Că la
capătul lui îi va aştepta mai degrabă moartea vânatului hăituit decât victoria. Pas cu pas, ziua şi
noaptea, trăiau în umbra morţii. Pentru înaltul lor sentiment al îndatoririi faţă de pământul
străbun, pentru decizia realistă şi rapidă, pentru tăria refuzului de supunere la tiranie şi pentru
temeritatea lor, toate învăluite într-un permanent dispreţ al morţii care atinge în aceste episoade
măreţia unei epopei, se cuvine să-i aşezăm în rând cu martirii şi eroii de frunte ai neamului.
Mircea Nicolau
7