Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

oamenilor ameninţându-le familiile şi copiii, strigând la ei: Unde sunt bandiţii ăia Nimeni nu
ştia unde sunt. Să le spuneţi să vină la postul de jandarmi din Ischibaba, altfel v-a luat dracul, că
vă arestăm şi pe voi. într-o noapte Nicolae şi Dumitru s-au dus acasă să-şi vadă familiile. Femeile
au început să plângă şi să spună că jandarmii intrau în casă, speriindu-le pe ele şi pe copii şi le
ameninţau că le arestează dacă nu spun unde le sunt bărbaţii. Ei le-au liniştit, spunându-le să nu le
fie teamă că au ei grijă de jandarmi. Lângă satul Testemel este o pădure şi într-o zi fraţii Fudulea
s-au postat, Nicolae de o parte şi Dumitru de cealaltă a drumului şi aşteptau pe jandarmi să vină.
Jandarmii au intrat în pădure cu armele în mâini de teamă să nu-i atace cineva şi să fie nepregătiţi.
Dar Nicolae şi Dumitru au început să tragă cu automatele deasupra capetelor jandarmilor,
strigând: Stai, nimeni cu mişcă. Aruncaţi armele şi ridicaţi mâinile sus. Jandarmii şi-au dat seama
că atacatorii au arme automate, şi, dacă ţii degetul pe trăgaci, pleacă toate cele 32 de focuri şi
seceră tot ce stă în cale. De aceea, povesteşte Nicolae, după ce am tras şi am strigat la ei să se
predea, cu cea mai mare viteză au izbit armele la pământ cât colo şi au ridicat mâinile sus. Eu
am ieşit în faţa lor cu automatul în mână, iar fratele meu stătea de pază. Am întrebat pe fiecare
cum îi cheamă. După aceea i-am întrebat, cine este şeful lor şi mi-au făcut semn cu capul spre
plutonier. Cum zici că te cheamă pe tine Anghel. Ce eşti, bulgar Ah, nu, sunt din Ardeal, dar
ăsta mi-e numele. Bine, domnule Anghel, ţi-ai vândut conştiinţa, credinţa şi sufletul lui Satana,
eşti un trădător al neamului românesc. Ce ţi-au făcut nişte femei şi nişte copii nevinovaţi, la care
mergi în casă şi îi terorizezi Dumneata ai copii Da, am. Dacă noi am veni noaptea la
dumneata acasă şi i-am ameninţa cu „v-aţi dat dracului, mâine seară venim şi vă arestăm”, cum
s-ar simţi ei şi cum te-ai simţi sumneata când ai auzi asemenea ameninţare E bine ce ai făcut
Nu bine, spuse plutonierul. Atunci de ce o faci N-am să mai fac. Te ţii de cuvânt Da, vă promit
că nu am să le mai produc necazuri. Atunci treceţi fiecare la rând, puneţi arma la bandulieră şi
apoi ridicaţi mâinile deasupra capului. Şi se executau trecând unul câte unul prin faţa mea.
Dumitru îi urmărea să nu facă nici o mişcare greşită. După ce s-au încolonat cu arma la
bandulieră şi cu mâinile ridicate în sus, le-am spus: plecaţi drept înainte spre comună şi nu
cumva să faceţi vreo mişcare, că v-aţi dar dracului, imediat veţi fi seceraţi de automatele noastre.
în timp ce ei mergeau spre comună, cu mâinile în sus, noi ne-am retras în desişul pădurii.
După câteva săptămâni, vestea s-a dus ca de popă tuns, pe la toate satele din jur ,,că fraţii
Fudulea au prins pe jandarmi şi, după ce le-au luat armele, i-au nenorocit în bătăi”. Aşa cum
este obiceiul în popor, au făcut din ţânţar armăsar, pentru că noi nici nu ne-am atins de armele
lor şi nici nu i-am bătut. Dar vorba aceea, „gura lumii numai pământul o astupă”.
P
Pãdurarul de la Pãspunar
ădurarul Paraschiv, din comuna Păspunar, a început să se laude că pe fraţii Fudulea numai el
poate să-i prindă şi o va face cu mare plăcere. Am arma centrală, un revolver la brâu şi o să
vedeţi cum îi aduc legaţi burduf în comună. Şi cum noi aveam de acuma în multe sate organizaţii
anticomuniste, spuse mai departe Nicolae, sătenii ne-au anunţat: Măi fraţilor, păziţi-vă de
pădurarul Paraschiv de la Păspunar. A spus că el vă prinde, că are arma centrală şi revolver şi
apoi e un om voinic, dacă pune mână pe voi vă dovedeşte pe amândoi.
Comuna Păspunar nu e departe de pădure. într-una din dimineţi, înainte de vărsarea zorilor,
povesteşte Nicolae, ne-am dus la marginea pădurii pe unde ştiam că trece pădurarul şi ne-am
postat pe ambele părţi ale drumului. Dis de dimineaţă, iacă vine pădurarul cu pricina. Când s-a
apropiat de pădure a luat arma în mână ca pentru tras. N-a apucat să facă douăzeci de paşi în
pădure, că amândoi am tras câteva focuri de armă pe lângă capul lui şi am strigat: Stai, aruncă
arma şi mâinile în sus. Am ieşit înaintea lui şi l-am întrebat: Cum te cheamă Paraschiv, zice el.
Am spus lui Dumitru să-i lege mâinile în faţă şi să-i pună arma la gât. L-am dus mai în mijlocul
77