Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

de vagon, am luat poziţie de drepţi şi, cam pe şest, l-am salutat cu Trăiască Legiunea şi
Căpitanul. După aceea a dat mâna cu noi şi ne-a zis: Foarte bine camarazi.
Trenul s-a pus în mişcare, iar noi am trecut în spatele gării. Mănescu ne-a zis: Ei, v-a
plăcut, ce ziceţi Da, ne-a plăcut, am răspuns noi. Să ştiţi, a continuat el, că domnul Petraşcu s-a
dus la Iaşi tot pentru organizarea loviturii de stat. Poate până mâine vom primi şi noi ordin să
plecăm la Bucureşti.
Ne-am salutat cu Mănescu şi ne-am despărţit, dar în timp ce ne depărtam de Mănescu, am
întors capul înapoi să-l vedem. Am văzut că s-a dus ceva mai departe de noi unde îl aştepta un
mic grup de băieţi de la liceu din Frăţiile de Cruce, care şi ei, ca şi noi, au căzut în aceeaşi
capcană.
Se făcuse noapte şi noi mergeam pe străzile oraşului spre casă, discutând înflăcăraţi. Tineri
fiind, ne-a impresionat figura acelui om despre care noi am crezut că era domnul Petraşcu.
Mergeam pe stradă şi vorbeam între noi: Măi, ce comandant avem, pe lângă că e tânăr şi voinic,
este şi un om frumos. Nici prin gând nu ne trecea că în seara următoare acest aşa-zis Petraşcu, de
fapt comisar, o să ne snopească în bătăi. Cu astfel de cuvinte nostalgice ne-am salutat şi ne-am
despărţit, fiecare plecând spre casă.
M
Mihai Ergoveanu la Iasi
ihai Ergoveanu, curierul nostru, plecase din Bacău doar cu o seară în urmă. A ajuns la Iaşi
noaptea. Din cauza războiului, toate geamurile erau camuflate, luminile stinse, era o beznă
că nu vedeai la doi paşi. Dar, cum vom vedea mai târziu, nu în toate locurile era întuneric.
Siguranţa din Iaşi, care era anunţată de sosirea lui Ergoveanu cu corespondenţa legionară
din Bacău, îl aştepta febril să-l prindă. Dar în gară era aşa de multă lume, parcă era un val de
oameni care se mişcă într-una. în acel val era şi Mihai Ergoveanu, cel care trebuia prins. O echipă
de comisari şi de agenţi, cu reflectoarele în mâini, după ce l-au depistat, l-au încadrat cu
reflectoarele şi mergeau alături în acel puhoi de oameni. Aşetptau să ajungă la uşa de la ieşire
unde să-l aresteze. Ergoveanu, văzând că este urmărit, a lăsat să-i scape ceva din mână şi s-a
aplecat să-şi ia obiectul, dar valul de oameni mergea înainte cu comisari cu tot. în schimb
Ergoveanu, ghemuit şi de-a buşilea, profitând că a scăpat de reflectoarele comisarilor, a luat-o la
dreapta printre picioarele oamenilor. Aşa cocoşat şi de-a buşilea a ieşit undeva prin spatele gării,
într-o stradă mai lăturalnică şi întunecoasă. După ce a răsuflat puţin, şi-a făcut un plan de acţiune.
Adresa comandamentului o ştia. A luat-o din loc pe străzi cât mai ferite până a ajuns la
adresa indicată. Era aşteptat şi, după ce a intrat, s-au luat o serie de hotărâri şi i s-au dat lui
Ergoveanu instrucţiuni despre ce trebuia să facă în continuare. El a fost numit şef provizoriu al
judeţului Bacău. A fost găzduit peste noapte la o camaradă, unde nimeni nu bănuia că Ergoveanu
ar putea să doarmă.
în gară, comisarii cu reflectoarele în mâini îl aşteptau pe Ergoveanu să apară, dar
Ergoveanu nicăieri. Au rămas cu reflectoarele în mână şi cu gurile căscate ca la dentist. Şi-au dat
seama că Ergoveanu le-a tras o cacealma teribilă. Cu toată faima ce o avea acea echipă fulger de
la Bucureşti, nu a reuşit să-l prindă. Nu le venea să creadă că au putut să fie ei păcăliţi în aşa hal
de un legionar. Atunci s-a concentrat toată siguranţa, poliţia, toţi codoşii şi informatorii şi au făcut
control la toţi legionarii şi prietenii lor, în aceeaşi noapte. în sfârşit, pe la două noaptea au bătut la
uşa unde dormea Ergoveanu. Deschideţi, aici este Siguranţa Statului. Dacă nu deschideţi, forţăm
uşa. La urmă, Ergoveanu a deschis. Legitimaţia! Da, poftiţi. Imediat l-au înfăşcat şi apoi cu
înjurături şi ameninţări l-au târât afară.
Siguranţa a lucrat repede ca să nu-l bănuim pe Mănescu că este informatorul lor. De aceea,
în ziua în care l-au arestat pe Ergoveanu la Iaşi, dis de dimineaţă a venit Mănescu la mine şi, după
45