Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

D
Comuna Panduru
upă câteva seri de stat la gazdele din comuna Sinoe, ne-am sfătuit să plecăm în comuna
Panduru, la gazda Stere Grasu, unde vom ţine o şedinţă cu camarazii de acolo. Apoi vom
merge în satul lui Nicolae Fudulea, la Testemel, ca să cunoaştem şi satul lor. Zis şi făcut. Am
trimis vorbă la camarazii de la Mitică Ghioca, lui Gogu Puiu şi Dumitru Fudulea, de cum se face
seară să plece spre comuna Panduru, întâlnirea o aveam la gazda Stere Grasu. Noi o să plecăm în
urma lor. Seara am cinat la unchiul Constantin şi după ce a mai trecut un timp, să fim siguri că
oamenii s-au liniştit, ne-am îmbrăţişat cu unchiul şi cu băieţii dânsului, am sărutat mâna mătuşii,
le-am mulţumit pentru găzduire şi am luat-o spre comuna Panduru. Am trecut prin centrul
comunei Mihai Viteazul, am traversat şoseaua care vine din Constanţa spre Tulcea şI, tot vorbind,
ne-am apropiat de comuna Panduru. Eram încă pe câmp şi lângă şosea erau nişte stive de
piatră.Acolo, în spatele acelor stive stăteau camarazii Dumitru şi Gogu Puiu, aşteptându-ne pe
noi. Când am ajuns în dreptul lor, camaradul Gogu a făcut o mică glumă, strigând: Stai... şi
imediat a adăugat, căpitan Fudulea... Auzind această somaţie în plin câmp, m-a trecut un fior, dar
am recunoscut imediat vocea. S-au apropiat de noi, am dat mâna cu ei şi toţi patru ne-am dus la
Stere Grasu. Am bătut la uşă, ni s-a deschis şi, după ce am intrat înăuntru, ne-am îmbrăţişat şi l-
am întrebat pe Stere, ce se mai aude prin comună şi de prin ţară. Ce să se audă, zice el, tot de rău
se aude, percheziţiile şi arestările se ţin lanţ în toată ţara.
Dar aici la Stere Grasu, unde trebuia să ţinem o şedinţă cu camarazii din comună şi să
discutăm o serie de probleme, cum să ne organizăm mai bine şi ce trebuiă să facem, s-a ivit nu
ştiu cum, ca din senin, o mică neînţelegere între mine şi Gogu Puiu. Problema era privitoare la
linia Căpitanului. Şi după cum se ştie, când se iveşte o contrazicere cât de mică între doi
camarazi, nici unul nu cedează aşa de uşor, deci de la acea neînsemnată contrazicere se ajunge la
ceartă şi chiar la dezbinare.
De aceea, pentru ca să nu ajungem la ceartă, pentru moment, i-am salutat cu Trăiască
Legiunea şi Căpitanul şi le-am zis: Timpul va lămuri cine are dreptate. Şi astfel m-am despărţit
de ei, ieşind în curte. Cum nu era lună pe cer, afară era întuneric beznă. Mi-am controlat arma
dacă este în regulă şi m-am pierdut în bezna întunericului.
M-am dus la Dimcea Nicolae, un camarad vechi. în 1940, înainte de a ne refugia din
Cadrilater, locuiam amândoi în comuna Cociular. Făcea parte din garnizoana mea şi era şeful
unui cuib de tineri legionari. Ştiam casa unde sta el şi am bătut la fereastră. A deschis uşa şi, la
lumina lămpii, m-a văzut înarmat şi cu rucsacul în spate. Oarecum l-am impresionat.
Ce-i cu tine Nicolae Parcă pleci la război! I-am spus şi lui Dimcea situaţia mea. Astă
vară a venit securitatea să mă aresteze, dar am scăpat ca prin minune din faţa pistoalelor. Am
reuşit să fug, iar acum ne-am constituit într-o organizaţie de rezistenţă împotriva comunismului,
iniţiată de fraţii Fudulea din satul Testemel. Gazda noastră este Stere Grasu şi acolo ne adunăm.
Vom organiza toate comunele din Dobrogea şi ne vom înarma. Noi am auzit că între Statele
Unite şi Rusia a început conflictul şi toată lumea vorbeşte că un război este inevitabil. Iar noi ne
vom face datoria, luptând într-un război de gherilă, să scăpăm ţara noastră de bestiile roşii,
comuniste. Tu n-ai auzit nimic de conflictul acesta Ba da, am ascultat şi eu la Radio Londra. îi
critică urât pe ruşi, de crezi că mâine începe războiul. în ceea ce priveşte pe gazda Stere Grasu
din comuna noastră, avem mai mulţi camarazi legătura cu el şi facem şi noi parte din organizaţia
de rezistenţă anticomunistă. Ori de câte ori ne întâlnim, continuă Dimcea, ne spunem unul altuia
că aceasta e dorinţa noastră a tuturora, ca atunci când va începe conflictul mai serios, adică să
fie război, vom lupta şi noi în gherile, atacând armata roşie din orice parte ne vine la îndemână.
Dar până atunci noi continuăm cu organizarea şi înarmarea.
79