Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

fugeau spre centrul comunei. Vestea că vin partizanii din pădure şi or să facă prăpăd a ajuns la
primărie şi, de frică, au început să fugă care cum a putut. Unii fără să-şi ia haina din cuier şi cu
sau fără pălărie, dă-i şi fugi că vin partizanii care o să facă mare curăţenie. Au auzit şi jandarmii
că vin partizanii şi au luat poziţie de atac, dar la un moment dat s-a aflat că este numai un partizan
şi nu sunt mai mulţi, cum se credea. între timp jandarmii au primit ajutoare din alte părţi, că doar
erau destui turnători prin sat.
Au început să-l înconjoare, iar Nicu Marin, când a văzut că e înconjurat din toate părţile, a
intrat în casa unui cetăţean, a închis uşa şi a început să tragă din casă. După ce au înconjurat casa,
i-au strigat: Predă-te, Marine! Dar Nicu le răspundea cu focuri de armă din casă. Dacă au văzut
că nu se predă, s-au dus repede şi au luat-o pe mama lui Nicu Marin şi au adus-o la uşa casei unde
era Nicu. Mama lui plângea şi se ruga de el: Nicule, mamă, predă-te, că mi-au spus că nu o să-ţi
facă nimic, o să scapi cu viaţă. Nicu, din casă răspundea: Nu mă predau, mamă, la bestiile astea
spurcate de bolşevici! Mamă-sa zadarnic se ruga de Nicu să se predea, răspunsul era acelaşi, că
nu se predă la bestiile spurcate de bolşevici şi trăgea mereu focuri de armă.
Se zice că pe când se apropiase de terminat cartuşele, şi-a lăsat un cartuş pentru el. Când s-
a auzit ultima detunătură, s-a făcut linişte în casă. Jandarmii şi-au dat seama ce se întâmplase, au
forţat uşa, au intrat în casă şi au găsit corpul lui Nicu Marin neînsufleţit.
Prin moartea lui Nicu Marin, s-a dat prima jertfă a organizaţiei de rezistenţă împotriva
comunismului, Haiducii Dobrogei.
V
15 pãdurari pedepsiti de haiduci
oi descrie cum au fost pedepsiţi 15 pădurari împreună cu brigadierul lor de către Haiducii
Dobrogei. Toată această întâmplare mi-a povestit-o Gogu Puiu, de aceea nu îmi amintesc
nici un nume, mai ales că nici el nu folosea numele lor. Când îmi povestea, se folosea de
cuvintele: pădurarii aceia, cu brigadierul lor, de la Ocolul Silvic din comuna Casimcea. în
vâltoarea aceea de luptă grea împotriva comunismului, pe noi nu ne interesa pentru moment cine
era fiecare, de unde era şi cum îl chema.
Lucrurile care ne interesau pe noi erau: gazde, pâine, arme şi să ne ascundem de teroarea
bestiilor roşii, să nu ne prindă. La ora aceea, cine se gânde că va scăpa cu viaţă, când eram
alergaţi şi căutaţi zi şi noapte de fiara roşie comunistă, la fel cum aleargă vânătorii iepurii cu
ogarii lor ca să-i împuşte. Pe noi ne interesa cum să ne apărăm şi să ne organizăm. Nicolae
Fudulea, care i-a anchetat şi pedepsit pe pădurari, a ştiut cum îi cheamă, dar era prea modest acest
mare luptător. Abia mai târziu mi-am dat seama cât de important era să fi reţinut şi memorizat
amănuntele acelor fapte, întâmplări şi acţiuni, ca să rămână ca mărturii pentru viitor şi istorie. Dar
după ce am căzut cu sutele de luptători, împreună cu noi şi gazdele noastre, şi duşi la închisoare
cu condamnări grele, abia atunci ne-am dat seama cât de importante erau acele nume. La Aiud şi
Gherla am aflat că toţi camarazii mei de haiducie au fost condamnaţi la moarte. La închisoarea
Jilava s-a făcut trierea deţinuţilor, mulţi au fost trimişi la mina Baia Sprie, alţii la Canal şi unii la
munci agricole. Pe mine m-au ţinut la închisoare fiind socotit partizan. Ei ziceau: Pe Ciolacu dacă
îl trimitem la Canal în Dobrogea, s-ar putea să evadeze, cum a evadat şi Nicolae Fudulea. Pe mine
m-au trimis la Gherla, acolo am lucrat la tâmplărie trei ani şi jumătate, unde din cauza muncilor
ca pentru exterminare şi cu numai 200 grame de pâine pe zi, m-am îmbolnăvit de T.B.C. şi ca
mine încă mulţi alţii.
în vara anului 1955, pe noi legionarii de la Gherla ne-au mutat la Aiud. Eu am fost băgat
într-o cameră de T.B.C.. Când au început reeducările la Aiud, pe mine nu m-au luat la reeducare
fiind bolnav, dar m-au luat de la camera de T.B.C. şi m-au dus la vestita zarcă, despre care e puţin
de spus şi despre regimul sever pentru exterminarea deţinuţilor: pâine puţină - 200 grame,
88