Haiducii Dobrogei.pdf - Despre demnitate

început să mă obişnuiesc cu gălăgia din jur şi cu nostalgia libertăţii. M-am dus la gardian acasă şi
după puţin timp am plecat la trenul spre Tulcea. Dinspre ziuă am ajuns la Tulcea, iar pe la şase
dimineaţa am ajuns la poarta închisorii. A venit temnicerul, mi-a făcut percheziţie şi m-a dus întro
cameră unde mai erau trei inşi: doi hoţi de cai şi un criminal. Am stat cu hoţii două luni. Venea
un frizer de la altă cameră, tot un hoţ, care îi bărbierea, dar aceştia îl plăteau. Eu aveam scule de
bărbierit, şi, din ziua în care am venit, îi bărbieream eu, dar nu le luam bani. După o săptămână
mi s-a dat drept la vorbitor şi mi-au venit nevasta şi cumnatul. Am vorbit cu ei şi mi-au adus
pachete. Din pachet am dat şi la hoţi de mai multe ori. Hoţii, văzând că mă port frumos cu ei şi că
îi ajut, m-au întrebat pentru ce sunt condamnat. Le-am spus că pentru sabotaj. Un hoţ din altă
cameră mi-a spus: Nene, ăia de la mata din cameră spun că matale nu le iei bani la bărbierit. Ba
încă le dai şi din pachetul matale şi în fiecare zi faci rugăciuni, aşa fac numai legionarii. Matale
cred că sunteţi legionar.
în închisoarea de la Tulcea era o cameră pentru epileptici şi trei camere pentru hoţi; întruna
din ele am stat şi eu. Uşile erau deschise şi mă duceam pe la toate camerele, chiar şi pe la
epileptici. Era un preot care ucisese pe fratele său cu un cuţit şi în fiecare zi la orele patru după
masă preotul făcea rugăciuni cu epilepticii, m-am alăturat şi eu la rugăciunile lor.
în ziua de 15 mai 1945, a venit gardianul în camera mea şi m-a dus jos în beci, într-o
cameră mare, unde erau peste 20 de tineri toţi hoţi, mai ales pungaşi de buzunare. Nu cu mult
timp în urmă au fost Sfintele Paşte, iar hoţii şi pungaşii în acea noapte au dat lovituri pe la casele
oamenilor. Eram neliniştit, de ce m-au băgat şi pe mine între hoţi. Pe la unu după masă, m-a dus
la şeful Siguranţei, pe atunci Securitatea nu era înfiinţată. Cum am intrat, m-a şi întrebat cum mă
cheamă. Ciolacu Nicolae, i-am răspuns. De unde eşti şi cu ce te duci acasă Sunt din comuna
Sinoe şi voi merge cu trenul. Ii arăt biletul de eliberare de pe masă, pe care l-am zărit de cum am
ajuns în faţa lui. Parcă surprins că eu am văzut biletul de eliberare, mi-a zis: Ia-l şi te duci direct
în comuna Sinoe. Nu te abaţi nicăieri, altfel te aducem din nou aici.
L-am rugat să-mi permită oprirea în comuna Principele Mihai, fiindcă acolo locuieşte
socrul şi un cumnat. Da, poţi, mi-a zis el, dar apoi te duci direct la Sinoe. I-am mulţumit şi mi-a
zis: Poţi pleca, de acum eşti liber. Am ieşit în curte, dar era goală. Nu era ţipenie de om, nu era
nimeni pe care să mai întreb ce trebuie să mai fac. Am ieşit în stradă şi nici pe stradă nu era
nimeni. Eu, care eram obişnuit să am întotdeauna pe cineva în spatele meu, acum mă îndoiam că
sunt liber. Am luat-o la vale şi tot mă uitam îndărăt, să văd dacă nu vine cineva după mine.
Văzând că nu mă urmăreşte nimeni, am luat-o pe altă stradă şi cum Siguranţa nu se mai vedea,
am răsuflat uşurat şi abia acum simţeam că sunt liber. M-am dus la un prieten, Nicolae Botai, la
care am dormit, şi a doua zi dimineaţă am plecat împreună în comuna Principele Mihai, unde
avea şi el un frate.
A
Întoarcerea acasã
m ajuns la socrii mei şi le-am sărutat mâna. S-au bucurat mult de eliberarea mea. Am stat
două zile şi m-am simţit foarte bine la ei. A treia zi mi-am luat rămas bun şi am plecat spre
casă. Am ajuns în comuna Sinoe, unde mai nimic nu era schimbat. Am găsit casa surorii mele
Chirata, unde provizoriu stăteau şi părinţii mei, până aveam să vin eu de la închisoare. Intrând în
casă am găsit toată familia, aş-teptându-mă. Erau părinţii, soţia şi copiii, toţi afară de o soră care a
murit în 1942, în timp ce eu eram în boxă la Galaţi, unde mi se judeca procesul. După ce mi-am
strâns familia la piept, am plâns cu multe lacrimi triste pentru sora mea şi de bucurie că sunt din
nou acasă, împreună cu restul familiei. Trebuia să mă resemnez, deoarece de acum încolo aveam
şase suflete pe seama mea, pe care aveam obligaţia morală să le întreţin.
56