Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roLiniarul recent (târziu) din Bazinul Parizian etc (Lichardus-Itten, 1988 a).Acest complex cultural liniar-ceramic s-a format la sfârşitulmileniului al VI-lea şi în prima jumătate a mileniului al V-lea bc, caurmare a contactelor şi sintezelor/asimilărilor dintre purtătoriicomplexului cultural Starčevo-Criş care s-au răspândit în valeaDunării Mijlocii (pannonice), Transdanubia (regiunea de la vest deDunăre) şi în bazinul carpatic de nord-vest (în Ungaria şi Slovacia),cu cei ai mezoliticului local mult întârziat, unde s-au format: culturaSzatmár (a ceramicii liniare Alföld), în Ungaria, grupulCiumeşti-Pişcolţ, în România, şi cultura liniară Barca, înSlovacia, trei entităţi etno-culturale care constituie o unitate, chiardacă au fost denumite diferit în istoriografiile maghiară, slovacă şiromână (Lichardus et alii, 1985).Din această zonă originară, purtătorii complexului cu ceramicăliniară au colonizat succesiv, încă din etapele vechi (începutulmileniului al V-lea bc), cea mai mare parte a Europei centrale,ajungând până în nordul Poloniei, în landurile Hessa, Saxoniainferioară, valea Rhinului (Baden-Wurtemberg şi Rhenania-Palatinat), Hanovra, punând bazele aşa-numitei culturi cuceramică liniară occidentală. Începând cu cea de-a doua etapă(începuturile celei de a doua jumătăţi a mileniului al V-lea bc), aufost colonizate regiunile mai vestice din zona Rhinului Inferior şiLimbourg (Olanda), în vreme ce, în cea de-a treia etapă (sfârşitulmileniului al V-lea bc), au ocupat Bazinul Parizian, cum se observăîn situl de la Larzicourt (Franţa) (Lichardus-Itten, 1988 b).În cursul dezvoltării lor (mijlocul mileniului V bc), comunităţileliniar-ceramice occidentale au trecut la răsăritul arcului carpatic, şis-au aşezat în Polonia sudică, Moldova şi Ucraina vestică, unde auformat cultura liniar-ceramică orientală (Ursulescu, 1990). Esteposibil ca deplasarea comunităţilor liniar-ceramice spre vest, nordvestşi est-nord-est să se fi realizat în condiţiile presiunilorexercitate de răspândirea, dinspre Anatolia şi Balcani acomunităţilor neolitice târzii/chalcolitice timpurii cu ceramicăneagră, lustruită şi canelată (în special Vinča-Hotniţa-Dudeşti).Începând cu cea de-a doua etapă, se observă o regionalizarea dezvoltării comunităţilor liniar-ceramice occidentale, vizibilă, maiales, în domeniul decorului ceramicii. Astfel, în Cehia, Moravia şiSlovacia s-a dezvoltat stilul Ačkovy iar mult spre vest, în108