Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roneputându-se realiza, deocamdată, o schemă evolutivă logică sausă se stabilescă diferenţieri geografice şi culturale. Astfel, în siturişi în morminte au fost descoperite boluri de piatră (fig. 49), mojareşi pisăloage, fără a se putea preciza dacă au servit la mărunţireapigmenţilor sau a alimentelor vegetale.Situri aparţinând neoliticului pastoral sunt cunoscute şi înCâmpia Serengeti (nordul Tanzaniei), dar mai la sud nu existădovezi ale producţiei de hrană înainte de începuturile prelucrăriifierului (începutul mileniului I AD), în cadrul ComplexuluiChifumbaze.Pe baza unor studii lingvistice, se presupune că unelepopulaţii ale neoliticului pastoral ar fi vorbit o limbă sud-cuşitică şică practicau creşterea animalelor şi cultura unor plante, cu toate cădescoperirile arheologice sunt încă neconcludente (Phillipson,1988 a).*******Într-o zonă largă, cuprinsă între Senegal, Mali, Camerun şiCongo s-a dezvoltat neoliticul guinean, prin care s-a înlocuit aşanumitacultură a săpăligilor şi paratumbianul, ultimuldesemnând, altădată, civilizaţia “agricolă” dezvoltată la graniţadintre Mali-Mauritania şi Senegal, care a avut o industrie liticăasemănătoare.Cunoscut prin descoperirile de la Kakimbon, Sopie, Yengema,Kamabai, Blandé, Nioro, Fangala Toukoto (Mali) etc., neoliticulguinean s-a caracterizat printr-o deosebită abundenţă a topoarelor,teslelor, târnăcoapelor, săpăligilor, cioplite sau şlefuite, asociatedestul de frecvent cu gratoare, microlite, discuri perforate uneori,râşniţe şi zdrobitoare/frecătoare. Existenţa greutăţilor pentru beţelede săpat a fost interpretată drept probă plauzibilă a practicăriiculturii tuberculilor (Amblard, 1988).*******În regiunea statelor Zair şi Congo şi în bazinul inferior alfluviului Congo, la sud de pădurile ecuatoriale central-africane, afost definit neoliticul leopoldian caracterizat prin aşezări deschiseşi în grote, ceramică şi topoare din piatră şlefuită, datate între în adoua jumătatea a mileniului I bc, care precede cea mai vecheatestare a prelucrării fierului în zonă, fiind creaţia unor comunităţicare adoptaseră târziu agricultura bazată pe cultivarea ignamei.Din păcate, în stadiul actual al cercetărilor, nu se pot face82