Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.romasive de silex şi obsidian pentru seceră, numeroase nuclee cunegativele desprinderilor lamelare, gratoare, cuţite de obsidian şicristal de stâncă, săpăligi de calcar şi topoare de diorit, mici vârfuride săgeată, mai ales în cadrul variantei arabice. Din lut s-aurealizat greutăţi pentru plasa de pescuit şi fusaiole şi se cunoscmulte piese metalice.Ceramica Obeid este subîmpărţită în patru specii, două defactură grosieră, nepictată şi decorată cu motive incizate sauimprimate cu pieptenele, şi două din categoria fină, una, mai rară,cu angobă roşie, şi cea majoritară, de bună şi foarte bună calitate,numită ceramică Obeid clasică, cu forme standardizate şi pictată.Ca forme ale ceramicii fine se pot aminti: bolurile, cupele,străchinile cu pereţii foarte subţiri, urcioare, vase de cult (în formăde animale, cădelniţe etc.), vasele fiind pictate cu culoare neagrăpe fondul vasului, ca motive ornamentale fiind folositereprezentările geometrice, animaliere, florale (fig. 19 şi 20). Dintrepiesele de cult, merită a fi menţionate figurinele antropomorfefeminine, reprezentând “Zeiţa-Mamă”, cu ochii bridaţi, umerii redaţiexagerat şi cu detalii de coafură şi vestimentaţie. Ca rit funerar, sepoate arăta că în faza Obeid IV, la Ur (Tell al-Muquyyar, Irak),nivelul Ur-al Ubaid II, a fost folosită inhumaţia, defuncţii erau înveliţiîn rogojini şi depuşi, împreună cu ceramica şi plastica din inventar,în puţuri şi morminte delimitate cu fragmente ceramice. Într-operioadă post-Obeid, aprox. 4000–3600 bc, apar elementele târzii,care trebuie legate de o fază numită Uruk (Tell Warka, înapropiere de Samawa, la NE de Basra, Irak), care face trecereaspre faza urbană propriu-zisă (Huot, 1987).*******Neoliticul din zona Munţilor Zagros a cunoscut o evoluţieoarecum particulară faţă de cea a zonelor prezentate mai sus, unrol important avându-l legăturile cu regiunile vestice. Astfel, dupăperioadele preceramice A şi B, atestate la Ganj Dareh (D-A), AliKosh (faza Bush Mordeh), în Iran, şi Jarmo, în Irak, despre caream menţionat mai sus, au urmat o serie de civilizaţii şi grupecronologico-culturale. Cea mai importantă dintre acestea a fostcultura Jarmo (Irak, la est de Kirkuk, cercetări R. Braidwood,1951-1953), care a continuat tradiţiile preceramice locale şi s-arăspândit până în Zagrosul central iranian (Sarab, pe valea QaraSu, şi Tepe Guran, în bazinul Saimarreh, în Iran). Se pare că39