Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roparticipând, cu contribuţii diferite, comunităţile locale şi elementelecuceritoare, venite dinspre est, din stepele şi silvo-stepele nordpontice,purtătoare ale unor elemente de tip kurgan (purtătoriiculturilor eneolitice din zona Niprului mijlociu). De aceea, în cadrulacestuia s-au manifestat multe grupe regionale (Lichardus et alii,1985; Gimbutas, 1989 b; Gimbutas 1997).În cadrul monumentelor arheologice, mai ales în morminte, aufost descoperite materiale osteologice provenind de la caidomestici şi care de lemn cu patru roţi, vorbind de caracterul maidinamic al acestor comunităţi. Din păcate până în prezent, secunosc foarte puţine aşezări aparţinând purtătorilor acestuicomplex cultural, cele mai multe pe malurile lacurilor elveţiene, darlocuinţele nu s-au păstrat. Este posibil ca numărul extrem de redusal aşezărilor şi locuinţelor să se datoreze unui anumit specific alîntemeierii habitatului, sub forma unor construcţii uşoare,sezoniere, sau a corturilor (iurtelor) şi carelor cu coviltire, specificeunor comunităţi seminomade, care nu lasă decât puţine urmearheologice.Cel mai bine cunoscute sunt construcţiile funerare, sub formatumulilor, cu diferite înălţimi şi diametre, înconjurate cu şanţuri,cercuri de piatră şi eventuale palisade, cu sau fără construcţiiinterioare (ciste, camere de lemn şi catacombe), unele fiindmarcate cu stele funerare, cu diferite reprezentări. În cadrulacestora, existau, de regulă, câte un mormânt central (principal) şimorminte secundare, contemporane sau ulterioare. Defuncţii eraudepuşi diferit, după rang, sex, vârstă, indicând existenţa uneiierarhii stricte. Astfel, bărbaţii erau înhumaţi chircit, pe parteastângă, cu orientarea vest-est, iar femeile, pe partea dreaptă, pedirecţia est-vest. Cele mai cunoscute necropole tumulare aleceramicii şnurate central europene se găsesc la Forst Lucka şiForst Leina (Thuringia/Germania) şi Vikletice (Boemia/Cehia). Înaspectele regionale din Elveţia se cunosc şi morminte tumulare cuincineraţie (Schöfflisdorf) (Lichardus et alii, 1985).Inventarul funerar al acestei culturi era destul de standardizat,mai bogat pentru personajele mai importante, fiind compus dinceramică (amfore, pahare, cupe, străchini), unelte de silex şi os,“topoare de luptă” din piatră şlefuită şi perforată sau din aramă, casceptre şi însemne de prestigiu, podoabe de aramă (mai ales însiturile elveţiene). Despre stratificarea socială şi existenţa unor şefi118