Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.rohabitatului (locuinţele rectangulare erau lucrate din cărămizi crude,pereţii fiind atent feţuiţi) (Atlas, 1994).Ceramica cuprindea două specii principale, grosieră şi fină, cuvariante. Se remarcă ceramica pictată cu culoare închisă pe fonduldeschis al vasului. Următoarele niveluri, contemporane cu culturaUruk din Mesopotamia, de la sfârşitul mileniului al IV-lea bc, factrecerea către epoca bronzului în zonă.*******Aceeaşi individualitate a cunoscut şi civilizaţia din câmpiaaluvială a regiunii Susa (Khuzistan, în SV Iranului), cunoscută şisub numele de Susiana sau Elam, care s-a dezvoltat la contactulcu lumea mesopotamiană, zonă care a furnizat o secvenţăcronologică şi culturală, neolitică şi eneolitică aproape completă.Deşi prezintă un paralelism cultural cu Mesopotamia, aceastăcivilizaţie este mult mai legată de Neoliticul din platoul centraliranian. Pe baza cercetărilor efectuate într-o serie de situri caSusa, Djowi, Djaffarabad şi Bendebal, L. Le Breton (începând cu1957) a propus o periodizarea bazată pe cinci faze Susiana A-E(mileniile VI-IV bc). Această periodizare a fost definită mai precis înurma noilor cercetări (în special la Choga Bonut, Choga Mish,Boneh Fazili) (Abbas, 1997).În această regiune, primele locuiri neolitice pot fi datate, pe la7600 bc, în perioada aceramică de tip Ali Kosh (cu toate fazelesale), în timp ce elementele Neoliticului ceramic sunt cunoscute,pe la 6000 bc, prin descoperirile de la Choga Mish, caracteristicepentru aşa-numita fază: de formare Susiana. Pe la 5600 bc au fostdatate începuturile fazei vechi Susiana (A). Aşezările aveauaspectul unor sate, dar în faza Susiana C, pe la 4500 bc, aparsituri urbane, cum este cel de la Choga Mish, (18 ha). Ceramicaculturii Susiana s-a caracterizat prin mai multe specii, dintre s-aevidenţiat cea fină, pictată policrom, ca motive fiind cunoscute celegeometrice şi cele zoomorfe (insecte, serpi, păsări picioroange,capre, oi, pantere, câini etc., fig. 23) (Casal, 1978).*******În parte de nord-vest a Iranului, cele mai vechi descoperirineolitice cunoscute sunt cele de tip Sang-i-Chakhamak (situleponim din valea Rud-i-Hasanabad/Iran, pe versantul sudic alMunţilor Elburz, cercetări în două situri conduse de japonezul S.Masuda, 1971-1973), datate între aprox. 6000 – 5100 bc.42