Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roCAPITOLUL 11NEOLITICUL ŞI ENEOLITICULÎN ORIENTUL APROPIATOrientul, în special cel Apropiat, constituie zona unde auapărut, prin evoluţie, pentru prima dată, elementele moduluiNeolitic de viaţă şi de gândire, cu implicaţii profunde asupraevoluţiei generale a lumii, continuitatea neîntreruptă din paleoliticulsuperior şi epipaleolitic şi permanenţa contactelor interumane, întrozonă geografică de interferenţă, fiind factori favorizanţi.În sens larg, ca noţiune geografică, Orientul civilizaţiilor neoeneoliticeşi a celor istorice timpurii, reprezintă spaţiul geo-istoricdivers, cuprins între litoralul răsăritean al Mării Mediterane, la vest,şi valea Indusului, la est, şi de la Marea Neagă, Platoul Anatoliei,Munţii Taurus şi Antitaurus, la nord, până la Marea Moartă, nordulPeninsulei Arabice, Golful Persic şi Oceanul Indian. La rândul său,acest teritoriu imens este divizat în mai multe zone naturale,fiecare cu caracteristici ecologice şi climatice distincte, care auinfluenţat particularităţile dezvoltării preistorice şi istorice.Acest spaţiu mozaicat, care cuprinde zone litorale (estul MăriiMediterane), câmpii (Béqa) şi stepe aluvionare (sudulMesopotamiei, Câmpia Indusului), platouri înalte (Anatolia, Iran) şimunţi mai scunzi (Taurus şi Antitaurus) sau mai înalţi (Elburz,Zagros, Belucistan), a fost traversat de mai multe cursuri de apă,dintre care Eufratul, Tigrul, Oronte, Iordanul, Indusul ş. a. au avut oimportanţă deosebită. De-a lungul acestor culoare naturale a avutloc o deplasare a comunităţilor umane, un schimb activ de produseşi idei, cu rol benefic în accelerarea dezvoltării istorice.Din punct de vedere paleo-climatic, după o perioadă maiuscată şi mai rece decât astăzi (25000–13000 bc), climatul20