Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roimportanţa producţiei ceramice, termenul de Keramikum,caracteristicile sale fiind stabilite în urma unor asidui cercetări.Însumând toate achiziţiile tehnologice şi structurale, caresunt proprii noii epoci a pietrei, care păreau oarecum sincrone şiacumulate dintr-o dată, încă din 1929, cercetătorul britanic GordonChilde, vorbea de o “revoluţie neolitică”, comparabilă, prinamploare şi consecinţe, evident respectând diferenţele temporalecu “revoluţia urbană” sau cu “revoluţia industrială”, dintimpurile moderne. Ca argumente erau invocate: trecerea lapracticarea cultivării plantelor şi la creşterea animalelor, realizareauneltelor de piatră cioplită, şlefuită şi perforată, confecţionareaceramicii etc.. Acelaşi specialist a schiţat şi un scenariu asuprafelului în care s-a trecut la noul mod de viaţă, punând accent pefactorii climatici, obiectivi, specifici începutului Holocenului, care arfi forţat unele comunităţi umane să adopte un nou comportamenteconomic, social şi spiritual, cunoscut sub denumirea de ipotezaoazelor (în condiţiile aridizării climatului în preborealul şi borealuloriental, agricultura ar fi apărut şi s-ar fi practicat în anumite “oaze”situate în imensul spaţiu al Semilunii Fertile, unde este prezent şinoul mod de viaţă) (Childe, 1966). Cu toate acestea, multă vreme,Neoliticul a fost caracterizat drept epoca pietrei şlefuite,înţelegându-se că noua tehnologie de confecţionare a uneltelor şiarmelor de piatră ar fi fost determinantă.Cercetările arheologice efectuate după cel de-al doilea războimondial şi utilizarea unor metode moderne de datare şiinterpretare a vestigiilor au permis reconsiderarea vechilorconcepţii şi abandonarea parţială a noţiunii de “revoluţie neolitică”,care a fost, tot mai frecvent, înlocuită cu cea de “transformare”,de “evoluţie neolitică”, procesul desfăşurându-se gradual,ipoteză la care subscriem şi noi, avându-se în vedere că cele maimulte dintre trăsăturile noului mod de viaţă au fost inventate lasfârşitul Paleoliticului superior şi în Epipaleolitic/Mezolitic, când adevenit, din ce în ce mai evidentă, schimbarea felului în carecomunităţile umane îşi procurau resursele alimentare sau cum aurealizat o serie de progrese tehnologice, cu implicaţii deosebite.Aceste transformări se datorează nu numai factorilor obiectivi,menţionaţi anterior, ci şi celor subiectivi, cum ar fi intervenţiadirectă, conştientă şi intenţionată a omului în natură, care l-autransformat treptat, din “prădător” şi consumator (vânător,4