Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roaur), dovedind existenţa unei stricte ierarhii sociale (Lichardus etalii, 1985; Kalicz, 1993).Datorită pătrunderii unor elemente etno-culturale stepice,nord-pontice, de tip Decea Mureşului- Csóngrad, la începutul celeide-a doua jumătăţi a mileniului al IV-lea bc, cultura Tiszapolgár s-arestructurat şi a evoluat către cultura Bodrogkeresztúr.Purtătorii acestei culturi au fost mult mai dinamici, pătrunzând,în căutare de sare şi zăcăminte de aramă, şi în spaţiul intracarpatical Transilvaniei. În cadrul acestei civilizaţii, metalurgia aramei acunoscut o deosebită înflorire, fiind cunoscute, în special,topoarele cu două braţe dispuse în cruce şi unele depozite cupiese de cupru, silex şi obsidian. În domeniul ceramicii,comunităţile culturii Bodrogkeresztúr au continuat să confecţionezevase cu picior înalt, perforat, recipiente cu gâtul în formă de pâlnie,şi aşa-numitele “oale de lapte”, destul de rar decorate cu motiveincizate şi încrustate, păstrându-se şi motivele “textile” (fig. 89).În ceea ce priveşte ritul funerar, se observă o continuitate dinperioada anterioară, defuncţii fiind depuşi asemănător. Se cunosco serie de necropole, cum sunt cele de la Tiszavalk-Kenderföld şiTiszasöllös, în ultima descoperindu-se morminte foarte bogate(Müller-Karpe, 1974; Kalicz, 1993).Acestă civilizaţie a intrat, către sfârşitul mileniului al IV-lea bc,într-un proces de restructurare etno-culturală, participând lageneza orizontului cultural Galatin-Sălcuţa IV-Băile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihlom, pe baza căruia s-au format civilizaţiileeneoliticului final din regiune.În neoliticul final, în partea de est a Ungariei (sfârşitulmileniului al V-lea bc), s-a dezvoltat grupul cultural Herpaly,format, ca şi cultura Tisza, prin evoluţia grupului Szakálhát-Lebö.Acest grup cultural s-a caracterizat prin existenţa aşezărilor de tiptell şi o ceramică de bună calitate, decorată cu incizii şi pictură,înainte de ardere, cu culori închise, şi după ardere, cu alb şi roşusau cu un strat gros de culoare (Kalicz, 1993).Neoliticul târziu şi chalcoliticul timpuriu (a doua jumătate amileniului al V-lea–începutul mileniului al IV-lea bc) din zonatransdanubiană (vestul Ungariei) sunt reprezentate de complexulcultural Lengyel (M. Wosinsky, sfârşitul secolului al XIX-lea),care se formează pe fondul culturii cu ceramică liniară târzie lacare s-au adăugat influenţe ale culturii Sopot. În faza de maximă129