12.07.2015 Views

Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

www.cimec.roprezentând ca motive benzi late sub buză, grupuri de linii oblice <strong>şi</strong>„căpriori” pe gâtul <strong>şi</strong> umărul urcioarelor, care sunt recipientelepredominante, numită <strong>şi</strong> ceramică pictată Hassuna arhaică (fazaIb); fină–incizată, caracterizată prin urcioare mari, decorate cugrupe de benzi liniare, obţinute prin zgârierea angobei umede,numită ceramică incizată Hassuna clasică (faza II).Alături de ceramica incizată Hassuna clasică, au fostconfecţionate, în cantităţi reduse vase pictate <strong>şi</strong> incizate, încadrateîn aşa-numita ceramică pictată Hassuna clasică, cu decor mat;motivele utilizate au fost cele “în spinare de peşte”, “brăduţ” <strong>şi</strong>triunghiulare (fig. 16. 7, 17. ), care sunt bine cunoscute în nivelurileHassuna târzii (fazele III-IV). De asemenea, au fost importate: omare cantitate de ceramică de tip Samarra, de bună calitate, <strong>şi</strong>puţine materiale de tip Halaf (Ippolitoni, 1970-1971).Către sfâr<strong>şi</strong>tul mileniului al VI-lea bc, toate siturile Hassuna aufost abandonate, din cauze greu de precizat, <strong>şi</strong> au fost ocupate decomunităţile Samarra <strong>şi</strong> Halaf, probabil în urma unor conflicte dinzonă, care nu sunt încă bine precizate.Cultura Samarra (după situl Samarra, Beit al-Khalifa, situatpe malul stâng al Tigrului, la nord de Bagdad, cercetat între 1911-1913 de E. Herzfeld), a ocupat, la sfâr<strong>şi</strong>tul mileniului al VI-lea <strong>şi</strong>începutul celui de-al V-lea (aprox. 5500–4900 bc), o zonă aflată încentrul Irakului (Baghouz, la vest, <strong>şi</strong> Choga Mami, Mandali, la est),marcând începuturile răspândirii comunităţilor umane în câmpiaaluvionară a Mesopotamiei, odată cu partea de nord-est aacesteia, ca urmare a trecerii la practicarea agriculturii bazate peirigaţii. Având centrul în valea Tigrului mijlociu (siturile Mubbadad,Tell Sawwan <strong>şi</strong> Samarra) <strong>şi</strong> în piemontul de la sud de Kirkuk, nordvestulZagrosului (aşezările Matarrah <strong>şi</strong> Rihan), purtătorii culturiiSamarra trecuseră la o agricultură avansată (noile specii cultivateerau orzul cu şase rânduri, inul <strong>şi</strong> unele leguminoase) <strong>şi</strong> oînfloritoare creştere a animalelor (bovine în special). La TellSawwan, irigarea câmpurilor cultivate se făcea din Tigru, în timp cela Mandali (Choga Mami), asigurarea umidităţii terenurilor agricolese realiza prin canale colectoare, săpate perpendicular pe cursulapelor.Purtătorii culturii Samarra au continuat, în parte, moştenireaprimită de la cultura Hassuna, aşa cum lasă impresia descopeririledin situl de la Matarrah, aflat la marginea nordică a arealului de36

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!