Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roprezentând ca motive benzi late sub buză, grupuri de linii oblice şi„căpriori” pe gâtul şi umărul urcioarelor, care sunt recipientelepredominante, numită şi ceramică pictată Hassuna arhaică (fazaIb); fină–incizată, caracterizată prin urcioare mari, decorate cugrupe de benzi liniare, obţinute prin zgârierea angobei umede,numită ceramică incizată Hassuna clasică (faza II).Alături de ceramica incizată Hassuna clasică, au fostconfecţionate, în cantităţi reduse vase pictate şi incizate, încadrateîn aşa-numita ceramică pictată Hassuna clasică, cu decor mat;motivele utilizate au fost cele “în spinare de peşte”, “brăduţ” şitriunghiulare (fig. 16. 7, 17. ), care sunt bine cunoscute în nivelurileHassuna târzii (fazele III-IV). De asemenea, au fost importate: omare cantitate de ceramică de tip Samarra, de bună calitate, şipuţine materiale de tip Halaf (Ippolitoni, 1970-1971).Către sfârşitul mileniului al VI-lea bc, toate siturile Hassuna aufost abandonate, din cauze greu de precizat, şi au fost ocupate decomunităţile Samarra şi Halaf, probabil în urma unor conflicte dinzonă, care nu sunt încă bine precizate.Cultura Samarra (după situl Samarra, Beit al-Khalifa, situatpe malul stâng al Tigrului, la nord de Bagdad, cercetat între 1911-1913 de E. Herzfeld), a ocupat, la sfârşitul mileniului al VI-lea şiînceputul celui de-al V-lea (aprox. 5500–4900 bc), o zonă aflată încentrul Irakului (Baghouz, la vest, şi Choga Mami, Mandali, la est),marcând începuturile răspândirii comunităţilor umane în câmpiaaluvionară a Mesopotamiei, odată cu partea de nord-est aacesteia, ca urmare a trecerii la practicarea agriculturii bazate peirigaţii. Având centrul în valea Tigrului mijlociu (siturile Mubbadad,Tell Sawwan şi Samarra) şi în piemontul de la sud de Kirkuk, nordvestulZagrosului (aşezările Matarrah şi Rihan), purtătorii culturiiSamarra trecuseră la o agricultură avansată (noile specii cultivateerau orzul cu şase rânduri, inul şi unele leguminoase) şi oînfloritoare creştere a animalelor (bovine în special). La TellSawwan, irigarea câmpurilor cultivate se făcea din Tigru, în timp cela Mandali (Choga Mami), asigurarea umidităţii terenurilor agricolese realiza prin canale colectoare, săpate perpendicular pe cursulapelor.Purtătorii culturii Samarra au continuat, în parte, moştenireaprimită de la cultura Hassuna, aşa cum lasă impresia descopeririledin situl de la Matarrah, aflat la marginea nordică a arealului de36