Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roCAPITOLUL 16NEOLITICUL ŞI ENEOLITICUL DIN EUROPANeoliticul şi eneoliticul european sunt perioadele cele mai binecunoscute, după cele din zona Orientului Apropiat, graţiecercetărilor efectuate începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Cutoate acestea, există încă multe lacune şi inconsecvenţe decercetare şi reconstituire, cu atât mai mult cu cât continentuleuropean este mai mic decât cele prezentate anterior. De aceea,se observă, pe de o parte, că există multe legături, genetice şiculturale, cu Mediterana orientală, Orientul Apropiat şi Asia Mică,formula Ex Oriente lux păstrându-şi multe din caracteristiciledeterminative; pe de altă parte, este evidentă o anumităindividualizare şi evoluţie particulară pe zone şi subzonegeografice, atât în neolitic cât şi în eneolitic. În aceste accepţiuni,este normal să se pună în evidenţă trăsăturile particulare aledezvoltării neolitice, reliefând moştenirile şi tradiţiile, precum şievoluţia secvenţială.Neolitizarea Europei s-a făcut diferit de la regiune la regiune,fiind tentantă şi încercarea de punere în lumină a unei evoluţiilocale, încadrată într-un încă ipotetic neolitic preceramic, în urmadescoperirilor de la Argissa Magoula, Souphli Magoula, Sesklo,Nea Nikomedia (aprox. 7000–6500 BC), din Câmpia Thessaliei(Grecia), cu construcţii simple de locuit, în formă de bordeie dotatecu vetre, a celor din regiunea Porţilor de Fier (Lepenski Vir-SchelaCladovei), din Rep. Moldova (Soroca) sau cele din grota Franchthi(datate 6000–5700 bc), care ar prezenta elemente ale uneieconomii de producţie, dar care nu rezistă decât parţial unei criticiserioase a izvoarelor arheologice cercetate (Chapman, 1994).Peninsula Balcanică, aflată în directă legătură cu Asia Mică,84