Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.romotive geometric (fig. 86). Pentru latura spirituală, trebuie amintiteunele picturi din grote, vasele antropomorfe şi zoomorfe şi ritulfunerar al inhumaţiei în poziţie chircită (Kalicz, 1993).Cultura Tisza s-a dezvoltat în neoliticul târziu (sfârşitulmileniului al V-lea bc) în partea de răsărit a Ungariei şi de vest aRomâniei, în bazinul râului cu acelaşi nume, evoluând din fondulliniar-ceramic oriental. S-a caracterizat printr-o ceramică de calitatesuperioară, decorată cu o bogată şi variată ornamentaţie, realizatăprin incizie şi încrustare cu culoare albă şi roşie, şi pictură,motivistica fiind spiralică, meandrică şi geometrică. Plasticaantropomorfă este bine reprezentată, fiind atât schematizată cât şinaturalistă, având un decor asemănător cu al ceramicii (fig. 87) Deasemenea, au fost descoperite şi multe vase antropomorfe.Ritul funerar este cunoscut din cercetarea unor necropole deinhumaţie (Kökenydomb), cu un bogat inventar, între care şiprimele obiecte de cupru (Kalicz, 1970; Müller-Karpe, 1974;Kalicz, 1993).Această cultură a evoluat, în eneolitic, către complexulcultural Tiszapolgár- Bodrogkeresztúr, care a acoperit întregmileniul al IV-lea bc, cunoscând o mare arie de răspândire, până înSlovacia şi Serbia de nord-est. Purtătorii acestei civilizaţii auocupat şi exploatat unele zăcăminte de aramă şi aur din zonaslovacă sau vestul Munţilor Apuseni, piese din aceste metalegăsindu-se pe scară largă, inclusiv în morminte. CulturaTiszapolgár s-a caracterizat printr-o ceramică destul de multdiferită faţă de cea anterioară, remarcându-se vasele cu gâtul înformă de pâlnie, vasele cu deschiderea pătrată, recipientele cupicior înalt, cu multiple “ferestre”, rar decorată, cele mai frecventeornamente fiind multiplele proeminenţe mamelonare, dispuse pecorpul acestora. Celelalte decoruri, canelate, incizate şi pictatesunt foarte rare, ca de altfel şi reprezentările plastice (fig. 88)(Müller-Karpe, 1974; Kalicz, 1993)Mult mai bine cunoscut este ritul funerar al inhumaţiei,defuncţii fiind depuşi în necropole, cum sunt cele de laTiszapolgár-Basatanya (Ungaria), cu 167 de morminte, Tibava sauVel’ke Raškovce (Slovacia). Defuncţii erau depuşi în mormintepotrivit poziţiei lor sociale şi sexului (bărbaţii chirciţi pe dreapta iarfemeile chircite pe partea stângă), fiind însoţiţi de diferite obiectede inventar, dintre care unele foarte bogate (piese de aramă şi128