Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.rocunosc lamele de seceră, iar ca piese osteologice sunt cunoscutestrăpungătoarele. Ceramica fazei Dalma cunoaşte speciilegrosieră, cu degresant vegetal, pictată şi nepictată, şi fină, cudegresant mineral, cu fondul acoperit de o angobă rosie, pictată cuculoare închisă sau cu impresiuni realizate cu degetele, unghiile şicu beţişoare de stuf. Pentru domeniul spiritual se poate menţionainhumarea copiilor în urcioare.Ultima fază de ocupare neo-eneolitică a nord-vestului Iranului,încadrată între 4100– 3700 bc, este cunoscută insuficient, prindescoperirile de tip Pisdeli (bazinul lacului Rizai-yeh,Iran,cercetări restrânse R. H. Dyson şi T. C. Young, 1957). Autoriicercetărilor arată că purtătorii acestei faze au practicat creştereaanimalelor (ovicaprine, bovine şi câini) şi o agricultură bazată peun sistem de irigaţii, dintre descoperirile litice fiind menţionate doarlamele de seceră. În domeniul confecţionării ceramicii, se observăcontinuarea utilizării speciilor anterioare, în special cea grosieră,pictată, nedecorată şi cu angobă roşie (Aurenche, 1988; Atlas,1994).Cultura Hissar (situl Tepe Hissar, în apropiere deDamghan/Iran, pe versantul sudic al Munţilor Elburz, cercetat de E.F. Schmidt, 1931–1932) s-a dezvoltat în regiunea Munţilor Elburz,din nordul Iranului, care a fost, în Neolitic şi Eneolitic, mult mailegată de culturile sudice (în special Sialk) decât de cele nordice(Džejtun).Cunoscând două faze de evoluţie, cultura Hissar s-acaracterizat printr-o relativă stabilitate şi prosperitate. Astfel, îndomeniul arhitecturii, în faza mai veche, Hissar I A (aprox. 4500–4100 bc), locuinţele erau rectangulare, pluricelulare, cu zidurile dinchirpici finisaţi la interior, având fiecare vetre interioare. În fazaurmătoare, Hissar I B (aprox. 4100–3700 bc) casele şi-au păstratparticularităţile constructive, erau bine păstrate în săpătură încât sedistingeau uşile şi ferestrele.Industria litică este puţin cunoscută, nu a mai fost lucrată inobsidian, menţionându-se prezenţa unor vârfuri de săgeată desilex, fapt necunoscut până atunci în mediul iranian. În faza a douaa fost întrebuinţată arama, care a fost utilizată pentruconfecţionarea pieselor mărunte (ace) şi pentru podoabe. Totpentru podoabe au fost întrebuinţate unele pietre semipreţioase(cornalina, serpintinitul).45