Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roceramicii, mai ales în privinţa utilizării lustrului şi a picturii. Deaceea, ceramica de factură semifină şi grosieră, cu pleavăcompoziţie, este majoritară şi a fost decorată cu incizii, impresiunide unghie şi deget. Ceramica fină a fost mult mai rară şi prezintă,în fazele târzii, o frumoasă pictură policromă spiralică (cu alb, roşuşi negru) (fig. 94).Organizarea habitatului şi a spaţiului locuibil denotă oadaptare la noile ecosisteme (aşezări variabile ca întindere, înapropierea apelor, cu locuinţe simple, parţial adâncite, colibe cu osingură încăpere de suprafaţă, cu scheletul format din pari şiîmpletituri de nuiele, peste care se aplica o lutuială destul desubţire), industria litică păstrează trăsături mezolitice, dintre pieseleşlefuite fiind cunoscute topoarele şi tesle cvasi-calapod (planconvexe),rar perforate. Sunt cunoscute centre de extragere a sării,prin fierbere, din prelucrarea saramurii făcându-se în vase speciale(briquetage), conice, ceea ce permitea transportarea sării rezultateşi comercializarea la distanţă, prin troc.Viaţa spirituală e reprezentată printr-o serie de statuete de lut,prin reliefurile antropomorfe şi zoomorfe de pe ceramică, măsuţelealtăraşşi ornamentele incizate asemănătoare unor pictograme(Ocna Sibiului, jud. Sibiu şi Glăvăneştii Vechi, jud. Iaşi). Defuncţiierau înhumaţi în poziţie chircită, printre locuinţe, ca tipuriantropologice sunt atestate cel mediteranoid gracil, sporadicapărând şi protoeuropoide, mai robuste. Sfârşitul culturii Starčevo-Criş s-a produs ca urmare a pătrunderii purtătorilor complexuluicultural Vinča-Dudeşti, în regiunile sud-vestice (începutul fazei aIII-a), şi răspândirea comunităţilor culturii ceramicii liniare dinspreEuropa est-centrală, în regiunile nordice şi răsăritene (faza a IV-a)(Comşa, 1993; Marinescu-Bîlcu, 1993; Lazarovici, 1993;Ursulescu, 2001; Ursulescu, 2002).La periferia nord-vestică a ariei de răspândire a fazelor târzii aculturii Starčevo-Criş, prin asimilarea populaţiei tardenoisienelocale, mult întârziate, şi prin aculturaţie, s-a format şi a evoluat, lasfârşitul neoliticului mijlociu şi în neoliticul târziu, grupul culturalCiumeşti-Pişcolţ (jud. Satu Mare), care reprezintă o variantă aculturii liniar-ceramice timpurii din bazinul Tisei superioare şicâmpia Sătmarului (legată de manifestările similare din N. Ungarieişi S-E Slovaciei), în cadrul căruia s-a păstrat o industrie microlitică,lucrată din obsidian local, şi particularităţi în decorul ceramicii (linii139