Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roCuaternar = (lat. quartus-al patrulea), termen geologico-istoricintrodus în secolul al XVIII-lea de A. Werner, care divizatrecutul geologic în Primar, Secundar, Terţiar şi Cuaternar,ulterior adăugându-se argumentele stratigrafice şipaleontologice (J. Desnoyer, 1829, şi Henri Reboul, 1830).Această denumire a fost acceptată oficial la Congresulgeologic Internaţional de la Bologna (1888) şi desemneazăultima perioadă geologică din istoria planetei noastre (aprox.2000000 ani-prezent), în care au apărut mamiferele actualeşi omul, din care cauză este numit Eiszeit (Karl Schimper,1835), perioadă glaciară (J. Geikie, 1874), PériodeHomozoïque (A. Vézian, 1865), Période anthropéienne (A.Reboul), perioadă antropogenă (A. P. Pavlov, 1922) şiantropogen (literatura rusă), Anthropozoikum (Cehia şiSlovacia), fiind divizat în două perioade, pleistocenul şiholocenul. Faţă de alte ere, cuaternarul se caracterizeazăprintr-o răcire globală a climatului. În detaliu, geologii austabilit o serie de variaţii climatice ciclice, folosindu-sestudiile stratigrafice ale sedimentelor conti-nentale şicarotajele efectuate în sedimentele oceanice din diferitepuncte ale globului. Data de început a cuaternarului a fostfixată convenţional de către UIQ la 1800000 ani.Dolmen – construcţie funerară megalitică, numită “masă de piatră”după etimologia din limba bretonă (dol = masă, men =piatră), cu un model simplu, format din trei pietre: doimontanţi, aşezaţi vertical, şi o placă orizontală, ca acoperiş,cu foarte multe variante. Alături de construcţiile singulare(Keriaval/Carnac, Mane-Groh din Franţa), cu sau fără coridorde acces, compartimen-tate sau cu transept, există şi uneledolmene care se prelungesc de-a lungul a mai multor zeci demetri, formând aşa-numitele “alei acoperite” (fr. aléescouvertes; en. gallery grave), aşa cum este marele dolmende la Antequera, în Andaluzia (Spania). Aceste mormintemonumentale, utilizate în Europa de vest şi nord-vest, erauadesea ridicate în vederea înhumărilor colective, cel maiadesea ale mai marilor vremii, din mileniile V – II î. Chr.Dryas = perioadă climatică numită după o plantă din familiarozaceelor, tipică pentru munţii înalţi şi tundră. Spre sfârşitulultimei glaciaţii (între 14 000 şi 8 300 ani bc, până la156