Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roCel mai veche locuire neolitică din zonă este cea de la Sangi-ChakhamakVest (aprox. 6000–5600 bc), unde au fost cercetatecinci straturi neolitice aceramice, cel mai reprezentativ fiind nivelulal treilea. Nivelurile aceramice prezintă o arhitectură reprezentatăde locuinţe rectangulare, construite din cărămizi crude, cucontraforturi la interior şi vetre supraînălţate. Într-o locuinţă a fostdescoperit un decor mural din lut modelat (asemănător poate cucele de la Çatal Hüyük), care făcea parte, probabil, dintr-unsanctuar casnic. În domeniul spiritual pot fi încadrate statueteleantropomorfe şi zoomorfe de lut, legate de cultul fecundităţii şifertilităţii. Utilajul litic era parţial microlitic, lamelar, fiind cioplit dinnuclee piramidale, alături de care au existat şi săpăligi din piatrăşlefuită. Din os au fost confecţionate mânere pentru unelte şi,poate, arme.Fazele următoare ale Neoliticului nord-iranian suntreprezentate la Sang-i-Chakhamak Est, nivelurile 6-4, datate întreaprox. 5600–4500 bc), observându-se continuitatea unor elementedin perioada anterioară. Astfel, deşi casele au fost realizate tot dincărămizi crude, aveau o formă ovală, cu pereţii feţuiti şi coloraţi. Încadrul industriei litice au continuat să fie folosite piesele microlitice,dar au apărut lamele de seceră şi topoarele şlefuite. Ca pieselucrate din os, au fost descoperite străpungătoare, spatule şimânere sculptate cu motive animaliere (Atlas, 1994).Ceramica descoperită poate fi încadrată în două categorii:grosieră, cu degresanţi vegetali în compoziţie şi cu pereţii deculoare deschisă, neteziţi, şi fină, cu decor pictat cu culoareînchisă pe fondul deschis al vaselor. Ceramica fină se aseamănăcu cea descoperită în câmpia răsăriteană a Mării Caspice, de laYarim Tepe (cercetări D. Stronach), şi cu cea a culturii Džejtun. Înceea ce priveşte ritul funerar, precizăm că în acest sit au fostdescoperite mai multe înhumări de copii, într-un caz defunctul fiinddepus într-un urcior.Descoperirile aparţinând fazelor următoare, nivelurile Sang-i-Chakhamak Est 3-2 (aprox. 5000–3500 bc) şi 1 (aprox. 3500–3100 bc) nu sunt bine cunoscute. Se poate preciza doar că înnivelul Sang-i-Chakhamak Est 1 a fost descoperit un mormântcolectiv (femei şi copii) în asociere cu ceramică aparţinând fazei adoua a culturii Sialk, care poate fi regăsită şi la Hissar Tepe,dovedind o extindere a purtătorilor acesteia (Atlas, 1994).43