Arheologia preistorică a lumii neolitic şi eneolitic - cIMeC

www.cimec.roincipientă.Ceramica a fost un rezultat al unor complexe tehnici şi arte deprelucrare a argilelor, în urma cărora se obţin, prin omogenizareaamestecului plastic, modelarea acestuia, decorarea, uscarea şiarderea lui, diferite obiecte, în special vesela, intens folosită înprotoistorie şi istorie.Cercetarea arheologică şi/sau preistorică a stabilit că, prindiferitele sale categorii, forme şi decoruri, în asociere cu altevestigii, ceramica reprezintă un important limbaj arheologic, ofosilă directoare, un marker cultural, pe baza căruia sereconstituie profilul istorico-cultural al unor populaţii şi societăţi,evoluţia şi încadrarea temporală a acestora.Confecţionarea utilajului şi armamentului litic, cornular,osteologic, metalic, de lut şi lemn cunoaşte, în Neolitic şi Eneolitic,noi etape de dezvoltare, chiar dacă pare, uneori, să fi fost depăşitcantitativ de producţia ceramică. Acest meşteşug a contribuit larealizarea majorităţii uneltelor şi armelor din epocă, inventându-senoi tehnici şi tehnologii de prelucrarea a acestor materii prime, celemai importante fiind şlefuirea sau polisarea şi perforarea. Deşiaceste tehnici apar încă din Epipaleolitic, au cunoscut o adevăratăînflorire doar în Neolitic şi Eneolitic.În ceea ce priveşte materiile prime din care s-a fabricat utilajulşi armamentul litic, trebuie arătat că s-au folosit rocile sedimentare,vulcanice şi cele metamorfice, bineînţeles mai intens cele care segăseau în mediul în care a trăit fiecare comunitate. Din aceastăcauză, populaţiile din unele zone geografice, bogate în resurselitice, au prosperat de pe urma valorificării acestor materii prime şichiar prefabricate (obsidian – Cappadocia, Insulele Melos şi Lipari(fig. 3), zona Tokaj-Satu Mare; silexul balcanic etc.).Cioplirea uneltelor şi armelor litice nu cunoaşte, în Neolitic şiEneolitic, unele modificări esenţiale faţă de perioada anterioară. S-a practicat, deopotrivă, cioplirea lamelară şi aşchială,directă, indirectă sau prin presiune, cu ajutorul percutoarelor, penicovale de piatră, din nuclee cvasi-piramidale şi cvasi-conice,cvasi-cilindrice şi amorfe, cu unul, două sau mai multe planuri delovire, în funcţie de tradiţiile moştenite, forţa de creaţie a fiecăreicomunităţi şi influenţele primite din partea altor triburi şi civilizaţii,obţinându-se produsele de debitaj: lamele şi aşchiile care au fost,cel mai adesea, prelucrate secundar, prin retuşare şi, uneori,10