PDF - Limba Romana

Patrimoniu 99
1734, Istoria… lui D. Cantemir nu numai că a fost tradusă, dar şi a văzut lumina
tiparului. După câte se pare, Antioh Cantemir convenise cu Tindal ca acesta din
urmă să traducă în limba engleză şi Descrierea Moldovei, punând, în acest
scop, la dispoziţia tălmaciului englez şi un manuscris al Descrierii…, se prea
poate chiar manuscrisul original definitivat, împreună cu „Harta Moldovei”.
Afirmăm aceasta, deoarece, în scurtă vreme după ce Antioh convenise cu traducătorul
englez în privinţa traducerii Istoriei Imperiului Otoman, mai exact la
13 august 1733, periodicul ştiinţific „Neue Zeitungen von gelehrten sachen” din
Germania, informându-şi cititorul că se pregăteşte o ediţie a „Istoriei Imperiului
Otoman” la Londra, mai arăta că „Tindal avea de gând să adauge la traducerea
englezească a Istoriei Imperiului Otoman şi o traducere a Descrierii Moldovei
(numită de sursa informativă Istoria Moldovei – n.n., A.E.), după manuscrisul
latin” 26 . Cu peste o sută de ani în urmă, Ovid Densusianu, comentând aceste
informaţii, îşi punea fireasca întrebare: „Făcutu-s-a această traducere, tipăritus-a
vreo parte din ea? Aceasta n-o ştim” 27 . Din păcate, până în prezent, ştiinţa
istorică nu a dat răspuns la această întrebare. Se ştie cu certitudine, doar, că
Tindal a dus până la capăt traducerea Istoriei Imperiului Otoman, pe care
a publicat-o în 1734. Atât traducerea, cât şi editarea s-au făcut cu cheltuiala
lui Antioh Cantemir şi a unor abonaţi. Însă faptul că din torentul de informaţii
al vremii se cunoştea că Tindal intenţionează să traducă şi Descrierea… ne
poate duce la gândul că Antioh pusese la dispoziţia lui Tindal fie originalul împreună
cu harta, fie o copie a Descrierii… Nu excludem faptul că la comanda
lui Antioh să fi fost întocmită, în acest scop, o copie specială pentru Tindal. Se
prea poate că Tindal nu a purces la traducerea celei de-a doua opere cantemiriene,
deoarece după apariţia Istoriei Imperiului Otoman prinţul Antioh,
suportând mari cheltuieli, nu a fost în stare să continue colaborarea cu Tindal.
Din corespondenţa lui Antioh Cantemir cu sora sa Maria Cantemir şi cu cercurile
imperiale din Petersburg din această perioadă, aflăm că el ducea o lipsă acută
de mijloace băneşti. Deoarece demersurile sale în această privinţă au rămas
aproape fără răspuns, putem presupune că doar lipsurile materiale nu i-au
permis prinţului nostru să efectueze traducerea şi editarea Descrierii Moldovei
la Londra. Bineînţeles, în caz dacă arhivele engleze păstrează careva mostre
documentare privind activitatea lui Tindal din această perioadă, în special cea
legată de colaborarea sa cu Antioh Cantemir, cercetările viitoare ar putea scoate
în vileag informaţii necunoscute în problema abordată în acest compartiment.
4. Manuscrisele academicianului Gerhard Friedrich Müller 28
Am arătat deja că după moartea lui Antioh Cantemir o serie de cărţi şi
manuscrise din biblioteca personală, inclusiv şi manuscrise ale tatălui său,
au fost procurate de contele Friedrich von Thoms, care se afla în acea vreme
în capitala Franţei (lucru, se pare, nu întâmplător) 29 . Ulterior, după moartea
contelui, soţia sa, contesa Thoms, a dăruit manuscrisele unchiului ei Abraham
Kaau-Boerhaave, profesor la Academia de Ştiinţe din Petersburg. Astfel, manuscrisele
lui D. Cantemir, printre care, probabil, manuscrisul original autograf
al Descrierii Moldovei, din nou au ajuns în Rusia, la Petersburg. După moartea
profesorul A. Kaau-Boerhaave (în 1758) manuscrisele lui D. Cantemir au trecut
în posesia medicului imperial (de curte) Karl-Friedrich von Kruse, doctor în
medicină, membru al Academiei de Ştiinţe din Petersburg, căsătorit cu fiica lui
A. Kaau-Boerhaave. La rândul său, von Kruse, bun amic cu academicianul G.
F. Müller, i-a dăruit acestuia unul sau două manuscrise ale Descrierii Mol-