PDF - Limba Romana

O antologie a epigramei româneşti 113
plăcerea de a glumi...
Epigrama îşi câştigă (îşi recâştigă?) locul ei bine meritat în literatura
română. Deşi în perioada postmodernistă e considerată o specie minoră a
literaturii, epigrama continuă să strălucească în momentele de mare anvergură
ale spiritualităţii universale.
Temelia epigramei o constituie inteligenţa, nuanţată de cultivarea surprizei,
mai bine zis a poantei, fără de care epigrama nu este o creaţie complexă, nu
devine realizare artistică.
De la Marţial încoace, plăcerea de a glumi în epigramă s-a remarcat cu
prisosinţă la foarte mulţi autori. În literatura română de dincoace de Prut, dar
mai ales de dincolo, există mulţi epigramişti buni şi foarte buni, a căror valoare
incontestabilă o va diseca, sperăm, şi critica literară de specialitate.
Aşa cum zicea Valerian Lică în antologia sa „Trei decenii de epigramă”, „un
adevărat epigramist trebuie să aibă următoarele calităţi: spirit de observaţie,
discernământ, putere de asociaţie, de analiză, de sinteză, spontaneitate, nivel
cultural ridicat, ingeniozitate, intuiţia stărilor precare, fineţe, simţul neprevăzutului,
îndemânare prozodică şi vocaţie de epigramist”.
Zicem şi noi că ar fi păcat ca oamenii de spirit, ce sunt în stare să ne mai
descreţească niţel frunţile, să nu fie cunoscuţi de mai multă lume cititoare cultă.
Fapt pentru care inaugurăm această rubrică.
Gheorghe BÂLICI
George CARAMFIL
Bucureşti
1913-1996
contabil
Sarea
Spartă cu ciocan sau tesle,
De când este lumea lume
O presară mulţi pe glume,
Dar şi mulţi o ling din iesle!
Metronom
Eu spun numai atâtica
Celor care vor s-asculte:
Rău e când nu ştii nimica,
Dar şi rău când ştii prea multe.
Lui Alfred Nobel
Lui A. Nobel, celui care
Dinamitei i-a prins şpilul,
Mulţi i-aprind o lumânare,
Însă şi mai mulţi fitilul.
Efim BIVOL
Chişinău
n. 1951
ziarist
Unui îndrăgostit
Când a văzut-o întâia dată,
El mintea după ea-şi pierdea;
Apoi pierzându-şi-o pe toată,
S-a şi căsătorit cu ea.
Concesii
Strigă unu-n piaţa mare:
– Vrea poporul de mâncare!
Parlamentul se adună
Şi-i urează: „Poftă bună!”
Spovedanie
în postul mare
– Tinere, făcuşi păcate
Cu femei nemăritate?
– Da, părinte, şi-au zis toate:
„Să-ţi dea Domnul sănătate!”