PDF - Limba Romana

Patrimoniu 93
bisericească şi literară a Moldovei”. Referindu-se la lipsurile atât de însemnate
din manuscris, cercetătoarea rusă Galina N. Moiseeva îşi exprimă părerea, că
primul capitol al părţii întâi a fost pierdut mecanic (din neglijenţa unuia dintre
posesori), dovadă fiind capetele rupte de aţă, cu care erau cusute şi legate la
un loc caietele manuscrisului 2 (fapt, în mare măsură, verosimil); cât priveşte
celelalte şase capitole, aceeaşi autoare considera că manuscrisul în cauză
nici nu le-a avut 3 , ceea ce este mai greu de crezut. Sus, în partea dreaptă a
primei pagini a manuscrisului, se afla o altă inscripţie în limba latină: „Demetrii
Cantemiri Principis Moldaviae. Descriptio Moldaviae”.
Acesta este manuscrisul cel mai vechi dintre cele cunoscute astăzi.
Se poate admite, că anume manuscrisul dat a fost copiat de secretarul lui
D. Cantemir, I. Iliinski, sau de un alt copist. Deocamdată n-au fost efectuate
cercetări de identificare a scrisului. După ce a fost copiat în această redacţie,
manuscrisul a fost, probabil, revăzut de autor (D. Cantemir), care a şi făcut pe
câmp însemnările, corectările şi adăugirile necesare. Cu alte cuvinte, acest
manuscris, după părerea noastră, poate fi un fragment ori o variantă de lucru
a primelor două părţi, aproape definitivate, ale Descrierii Moldovei. În asemenea
caz am putea data manuscrisul cu o precizie mai mare – anii 1715-1716.
Această redacţie poate fi considerată o copie efectuată pentru cineva din lumea
savantă din Rusia, care se interesa de lucrare şi, prin urmare, autorul a găsit
de cuviinţă să facă precizările necesare.
Al doilea manuscris cunoscut se păstrează, de asemenea, la Secţia din
Sankt Petersburg a Institutului de Orientalistică: după format e într-o pătrime
de coală (in 4 o ), este copertat. Manuscrisul are un scris frumos caligrafic şi,
spre deosebire de primul, este copiat îngrijit, fără corectări şi însemnări pe
câmp. Este important de menţionat faptul că acest manuscris este mult mai
complet, având toate cele trei părţi ale variantei finale a lucrării. Foaia de titlu
este întocmită de aceeaşi mână care scrisese pe coperta primului manuscris
şi este intitulată în felul următor: „Demetrii Cantemiri Princips Moldaviae. Descriptio
antiqui et hodierni status Moldaviae, descripta ex apographo ejus filius
mecum communicavit. Petropol, 1727” (Dimitrie Cantemir, principele Moldovei.
Descrierea stării antice şi moderne (actuale) a Moldovei, este copiată de pe
manuscrisul autograf, pus la dispoziţia noastră de către fiul său. Petersburg,
1727). Pentru a nu-l induce în eroare pe cititor, trebuie să arătăm, că pe primul
manuscris numai inscripţia de pe foaia de titlu e făcută de aceeaşi persoană
care a copiat şi intitulat al doilea manuscris. Cu alte cuvinte, primul a fost copiat,
judecând după forma scrisului, cu totul de o altă persoană, după care D.
Cantemir a făcut pe margini însemnările sale. Aşadar, putem trage concluzia
că cele două manuscrise au fost executate de două persoane diferite. Cel
dintâi datează din timpul vieţii lui D. Cantemir, iar cel de-al doilea – din 1727.
În continuare vom face o scurtă analiză textologică a ambelor manuscrise.
Comparând textele, cercetătoarea Galina N. Moiseeva constată următoarele:
toate adăugirile şi corectările făcute de D. Cantemir în primul manuscris au fost
incluse în textul celui de-al doilea manuscris, iar notele şi referinţele respective
sunt trecute de copistul celui din urmă manuscris la sfârşitul fiecărui capitol
aparte şi sunt întrunite sub un titlu comun „Nota” ori „Notates”. Cercetătoarea
observă că, odată ce al doilea manuscris este mai complet decât primul, este
firesc să admitem că între ele a existat un manuscris intermediar, în care au
fost luate în consideraţie toate observaţiile, adăugirile şi corectările, făcute de
D. Cantemir la cel dintâi manuscris 4 . Anume de pe acest manuscris intermediar
complet, nedescoperit până astăzi, a fost copiat manuscrisul al doilea.
Comparând primul şi al doilea manuscris, cercetătorului chişinăuian Vasile N.