PDF - Limba Romana

82
şi numaidecât tot ce era mai necesar.
În legătură cu aceasta Izabela
Sadoveanu zicea: „Să nu uite nici
dascălii, nici părinţii că un copil îşi
capătă experienţa vieţii şi educaţia pe
trei căi: instrucţia verbală, observaţia
personală şi lectura. Din aceste trei,
nu ştiu dacă nu putem socoti lectura
ca aceea care îngăduie copilului să
capete numărul cel mai mare de cunoştinţe
pe calea cea mai scurtă...” 6 .
Ora de lectură era considerată
şi ca un mijloc foarte bun de recreaţie;
se crea posibilitatea de a forma
deprinderea de a citi începând cu cea
mai fragedă vârstă, desigur pedagogii
avertizau asupra faptului ca elevului
să nu-i cadă în mâini cărţi care l-ar
fi influenţat negativ. O lecţie de lectură
bine organizată constituie şi un
mijloc eficace de a stabili o legătură
de încredere şi atracţie între elev şi
învăţător. O poveste, o glumă, o ghicitoare
în ora de lectură cucereşte şi
pe copiii cei mai indiferenţi. În acest
context putem aduce drept argument
afirmaţia pedagogului A. Gândea că
„literatura populară abundă în zicale,
anecdote, glume care de care mai cu
duh: La un car de învăţătură trebuie şi
un dram de minte; Poartă condeiul la
ureche ca să-i zicem logofete; Decât
un sac de carte şi o mână de minte,
mai bine o mână de carte şi un sac de
minte; E mai bine a şti puţine şi bine;
Nu câte ştii, ci cum le ştii” 7 .
Operele literare alese reuşit
pentru lectură cultivă la elevi prietenia,
dragostea de şcoală şi viaţă. Ele
constituie şi un izvor de cunoştinţe în
toate domeniile, fiindcă un copil care
a căpătat deprinderea lecturii va citi
peste ani nu numai cărţi de poveşti,
distractive, dar şi lucrări ştiinţifice,
despre gospodărie, agricultură etc. În
materiile de educaţie, prin intermediul
lecturii, vom dezvolta anumite sentimente,
imaginaţia, educaţia morală,
iubirea de ţară, de părinţi, de bătrâni,
semeni, adulţi etc.
În scopul dezvoltării gustului
pentru lectură se recomandă ca, pe
limba Română
lângă cartea de citire, să se folosească
reviste sau cărţi destinate copiilor.
Pentru orele de lectură e binevenită
citirea povestirilor, poveştilor,
ghicitorilor, organizarea jocurilor
mintale, lucrări distractive etc.
Pentru a cunoaşte bine preferinţele
copiilor la diferite vârste, pedagogul
trebuie să cerceteze interesul
acestora. Se recomandă, în special,
ca lectura să înceapă cu basme fantastice
distractive şi cu povestiri hazlii
din viaţa personajelor comice (Păcală,
Tândală, Ţăndărică etc.), apoi se
va trece la mituri, legende etc.
În concluzie, ţinem să subliniem
că, numai pătrunzându-ne de
aceste adevăruri şi căutând pe orice
cale să formăm elevilor deprinderea
de a citi, vom evita situaţiile în care
discipolii noştri, după ce termină
şcoala, uită de carte şi rămân pasionaţi
doar de tehnica modernă,
televizor, computer ş.a.
NOTE
1
I.G. Cârlan, Ora de lectură //
Şcoala Basarabeană, Chişinău, 1936,
nr. 2, p. 17.
2
A. Băcăianu, Rolul învăţătorului
de la sat // Năzuinţa, Cahul, 1935, nr.
4-5, p. 15.
3
Vl. Pâslaru, Principiul pozitiv al
educaţiei, Chişinău, 2003, p. 230.
4
T. Ştirbu, Reorganizarea învăţământului
profesional // Viaţa Basarabiei,
Chişinău, 1934, nr. 1, p. 33.
5
I.G. Cârlan, ibidem, p. 18.
6
Ibidem, p. 19.
7
Andrei Gândea, Din pedagogia
bătrânilor noştri // Şcoala Basarabeană,
Chişinău, 1919, nr. 1, p. 52-53.